Concursul național de proză scurtă ”Radu Rosetti” – scurt istoric
Suntem încrezători că și această toamnă a anului 2021 e perioada cea mai potrivită pentru a „plămădi” noi lucrări pe care le așteptăm cu drag să facă parte din ediția a XXIII – a concursului lansat la începutul lunii octombrie. Aducem mulțumiri juriului de la edițiile precedentă, și nu în ultimul rând tuturor participanților interesați de această frumoasă manifestare.
Inițiativa de a organiza un concurs de proză la bibliotecă datează din 1999 și este legată de numele bibliotecarei Livia Munteanu și a artistului plastic Ioan Tripa, care au propus această modalitate de a încuraja tinerele talente literare și artistice, oferindu-le ocazia de a se afirma.
Cu numele „Poveste fără sfârșit – Interferențe artistice”, la primele sale ediții concursul și-a răsplătit câștigătorii – desemnați de un juriu din instituția bibliotecii – cu lucrări de artă plastică semnate de pictorul oneștean Ioan Tripa.
Odată cu sărbătorirea a 75 de ani de lectură publică oneșteană în 2003, numele patronului spiritual al bibliotecii, „Radu Rosetti”, a devenit numele Concursului național de proză scurtă, iar președintele juriului este propus și acceptat, binecunoscutul scriitor Gheorghe Izbășescu.
Reușita primelor ediții anticipa longevitatea proiectului care a necesitat curaj, tenacitate și modalități de promovare inedite, pentru a-l împiedica să eșueze în anonimat. Suntem la a XXIII- a ediție și iată, timpul ne-a confirmat ideea că acest concurs s-a născut sub o zodie norocoasă, începuturile lui datorându-se unei echipe de oameni dornici de a transforma în timp „un zvon” cultural de provincie, într-un eveniment anual de răsunet național.
Un pios omagiu aducem celui care a jurizat acest concurs până la sfârșitul vieții, cel care i-a conferit legitimitate, rigoare, prestanță, scriitorul și poetul român – Gheorghe Izbășescu (n. septembrie 1935, Lăicăi, Cetățeni, Argeș – d. 9 octombrie 2017, Onești, Bacău)
„Octombrie, octombrie, în fiecare an, dimineața și până seara (dar și noaptea) lecturam prozele concurenților, după cele trei categorii de vârstă, să văd dacă prin respirația foilor se arată vreo aureolă. Că mereu venea câte un angajat de la Bibliotecă să-mi aducă teancuri-teancuri de plicuri.”
