Image Alt

Premiul I la concursul ”Cartea pe care o iubesc” – cat. liceu: Larisa-Andreea Lungociu

Premiul I la concursul ”Cartea pe care o iubesc” – cat. liceu: Larisa-Andreea Lungociu

Motto: “Beware that, when fighting monsters, you yourself do not become a monster… for when you gaze long into the abyss. The abyss gazes also into you.” (Friedrick W. Nietzsche)

Aș vrea să încep cu sfârșitul, pentru că în viziunea mea, el e tot ce contează.

Am reușit! Ne-am învins amândoi monștrii! Iată că și Nietzsche poate fi învins uneori!

Se spune că monștrii stau ascunși în întuneric pentru că le este frică de lumină. Sau nu se spune, pentru că de spus s-au spus multe de-a lungul timpului…
Ne-am întâlnit întâmplător. Ea era pe drumul ei, iar eu îl urmam pe al meu. Privirile noastre s-au intersectat și atunci coperta ei m-a făcut să simt nevoia de a asculta o poveste. Întâmplarea face, însă, ca povestea ei să fie deja o parte din povestea mea, astfel n-am pierdut prea mult vreme prezentându-ne.
Cartea pe care eu am ales să o iubesc se numește „Chemarea Monstrului” de Patrick Ness. Am ales să o iubesc pentru că, de asemenea, ea m-a ales să o citesc, să o înțeleg și să o ascult.
Povestea m-a cucerit prin prisma faptului că îmbracă suferința unui adolescent în ceva mai mult decât un diagnostic dat de un adult „uns cu toate alifiile” ,m-a făcut să mă privesc în alt mod, să-mi privesc problemele în ochi și chiar să stau de vorbă cu ele.
E o poveste veselă, la început, copilăroasă, amuzantă și foarte transparentă în ceea ce privește „monstrul” de care se ascundea băiatul din poveste. Toți avem un monstru de care ne temem. Real, imaginar, cu blană, cu perucă de clovn, mereu e ceva care ne vrea puterea. Însă monstrul din povestea aceasta voia să îi dăruiască băiatului puterea pe care nici nu știa că o deține. Și așa am înțeles eu că, dacă știi din ce unghi să privești, chiar și răul ne vrea binele.
Când mama acestuia, bolnavă în fază terminală, a început să îi așeze ușor pe umeri copilașului din ce în ce mai multe responsabilități pentru a-l pregăti pentru viața fără ea, el le-a acceptat imediat, deși simțea că i se răpește ceva. I se răpea din bucuria și simplitatea de a fi copil, de a trăi în pura naivitate a vârstei. Când mama sa transformase spitalul în a doua ei casă, din motive medicale, el rămânea în grija bunicii sale. O femeie dură, rigidă, parcă scoasă din broșura de prezentare a celui mai exigent liceu militar din univers.
Speranța se revarsă neîncetat în fiecare dintre noi, mai ales în momentele dificile. Bine intenționat, ușor timid și poate cam stângaci în exprimare, monstrul a început prin a-i apărea în vise. Fiecare vis îi arăta câte o părticică din ce evita să privească în ochi în timpul zilei. De ce a ales monstrul să pună în scenă frica de singurătate prin intermediul întunericului?
Pentru că exact așa se simte. Ca un gol, o perdea incoloră și greu de străpuns cu privirea, prin care este imposibil să vezi frumusețea răsăritului dacă nu ai răbdarea necesară de a te privi apusul.
Vom face un salt spre finalul poveștii, deoarece nu aș dori ca discuția noastră să capete forma unui rezumat. Băiatul și-a privit monstrul în ochi, dar nu ca să-l domine, ci ca să-l asculte. Și-a permis în sfârșit să vadă cu ochiul liber ceva ce inima îl anunțase din timp că se va întâmpla. Monstrul era de fapt copacul de la fereastra sa, dovada că îndrumarea chiar poate veni de oriunde.
Ca să ofer o notă personală acestei scrieri atât de importante pentru mine, pot spune că monstrul meu încă nu m-a lăsat în pace, că ne mai vizităm reciproc din când în când și chiar ne oferim sfaturi. Mă tem încă să îl privesc drept în ochi. Aș prefera să lungesc propria-mi naivitate de copil.
Capodopera aceasta mă inspiră zi de zi să fiu mai curajoasă, mai realistă și să fiu recunoscătoare pentru toți monștrii din jurul meu. Din fericire, mi-am găsit și propriul copac care să mă îndrume. Dacă voi încă nu l-ați găsit, insist să citiți cartea.

 

Autor: Larisa-Andreea Lungociu
Profesor îndrumător: Adina Elena Mitroiu
Clasa a X-a B
Colegiul Național “Dimitrie Cantemir” Onești

 

Program cu publicul Sediul central: Secțiile de împrumut și salile de lectură: Luni-Vineri – 9-17 Secția de Internet: Luni-Vineri: 8-16 Ludoteca: Luni-Vineri: 10-17 Sâmbăta și Duminica: ÎnchisFiliala „Cosânzeana”: Luni-Vineri: 8-16 Sâmbăta și Duminica: Închis

Sediul central: B-dul Oituz 13A - Onești
Filiala Cosânzeana: B-dul Republicii 43 - Onești
(Parterul Școlii Gimnaziale George Călinescu, Corp B)

Telefoane:
Secretariat 0234 312202
Director 0234 324099
Filiala Cosânzeana 0234 317327

Persoane de contact
Ionuț Tenie - Director
Doina Bruma - Șef serviciu Relatii cu publicul, catalogare documente