Adresa: Bulevardul Republicii 43 Onesti, Romania
Telefon: 0234 324 052
Email: muzeu@bibliotecaonesti.ro; muzmunonesti@yahoo.com

Program:
Luni-Vineri 08:00-16:00
Sâmbătă-Duminică – ÎNCHIS

Instituţie de importanţă locală, fără personalitate juridică, Muzeul Municipal de Istorie deţine un patrimoniu de peste 7000 de piese, structurat pe următoarele colecţii : arheologie, istorie, numismatică, medalistică, documente, artă plastică şi artă populară, acoperind o lungă perioadă de timp, începând din Paleolitic, până în prezent.

Nevoia de spaţiu pentru expunere şi depozitare, datorită permanentei creşteri a patrimoniului muzeal, prin cercetările arheologice întreprinse în aşezările de  la Căbeşti – Mileşti şi Cociuba Dămăcuşa, Oituz –  Bâtca, Oneşti – Slobozia, Gura Văii – Silişte, etc., a  avut drept urmare mutarea sediului din strada Al. Parcului nr. 3 bis, clădire în care instituţia a  funcţionat până în luna aprilie 2008, în actuala   clădire din Bdul Republicii nr. 45 A.

Expoziţia permanentă a Muzeului Municipal de Istorie din Oneşti a fost organizată la parterul şi  în sălile clădirii pe criteriul succesiunii cronologice, a manifestărilor specifice diverselor orizonturi culturale din Paleoliticul superior până la Primul Război Mondial, ideea care a stat la baza tematicii fiind individualizarea sa în contextul instituţiilor de profil din ţară.

Prezentarea începe cu cele mai vechi mărturii    arheologice  aparţinând Paleoliticului Superior, eprezentate prin descoperirile întâmplătoare făcute la Oneşti-Dealul Belci II şi Târgu Ocna-Dealul Coşna.  Dacă pentru Paleoliticul Superior descoperirile sunt relativ puţine, iar pentru Mezolitic lipsesc cu  desăvârşire, pentru Eneolitic avem mult mai multe    exponate care atestă existenţa a numeroase aşezări  umane, din toate etapele evoluţiei culturii Cucuteni, cea mai importantă civilizaţie a vechii Europe.  Ceramica reprezintă unul dintre elementele originale ale acestei culturi,  comunitarii aşezărilor cucuteniene folosind alături de aceasta  unelte confecţionate din piatră, os şi corn dar şi unelte din cupru : dăltiţe, împungătoare, lame de pumnal, topoare plate.

PALEOLITICUL SUPERIOR

Prezentarea începe cu cele mai vechi mărturii arheologice aparținând Paleoliticului Superior, reprezentate prin descoperirile întâmplătoare făcute la Borzești-Uzina chimică, Dumbrava, Motocești, Temelia, precum și la Florești și Viișoara- Ștefan cel Mare, unde au fost scoase la iveală resturi faunistice fosilizate aparţinând speciilor de mamuți: Elephas primigenius, Elephas meridionalis și Elephas trogontherii Pohlig.
Oamenii duceau un mod de viață nomad, trăind în adăposturi provizorii, în chip de paravane sau în colibe, ușor de demontat și de refăcut în alt loc.
La Slobozia și la Târgu Ocna, au fost găsite așchii, fragmente lamelare, unelte de silex patinat și vârfuri de săgeată de tip La Gravette. În stadiul actual al cercetărilor, acestea sunt singurele artefacte paleolitice, fiind atribuite fazei târzii a culturii gravettiene.

Bronzul timpuriu este ilustrat prin manifestări încă rudimentare ale trăsăturilor de bază ale epocii, piesele de bronz fiind încă puţine, iar structurile sociale slab dezvoltate. În Depresiunea Oneşti, în decursul acestei perioade, evoluează comunităţile ce au dat naştere aspectului cultural Bogdăneşti care, alături de creşterea animalelor, practicau cultivarea primitivă a pământului. Pe scară largă continuă să fie folosite uneltele şi armele confecţionate din piatră precum şi cele confecţionate din bronz. Specifică acestei perioade este ceramica din cultura de Monteoru cu motive inspirate din cultul soarelui şi cel al fertilităţii. Se foloseşte în continuare  plugul primitiv – brăzdarul din corn de cerb.

Din perioada de început a celei de a doua epoci a fierului, sfârşitul secolului V – secolul IV a. Chr., pe teritoriul administrativ al municipiului Oneşti, în cartierul Slobozia, a fost cercetată o necropolă de incineraţie, inclusiv conţinutul ei.

Etapa următoare, al cărei debut se situează la limita dintre secolele II-III, şi durează până la jumătatea secolulul al V-lea p. Hr., este ilustrată de evoluţia culturii Sântana de Mureş – Cerneahov, un rol important în formarea acestei culturi jucându-l goţii. Principalul material arheologic descoperit în aşezările Depresiunii Oneşti îl reprezintă ceramica în cadrul căreia au fost deosebite două categorii: modelată cu mâna sau lucrată la roată.  Descoperiri care atestă continuitatea în perioada secolelor VIII – X / XI, când are loc cristalizarea deplină şi maturizarea culturii vechi româneşti, cunoscută sub numele de cultura Dridu, sunt consemnate   prin descoperirile făcute în aşezarea de la Oituz – Bâtca… Din timpul domniei lui Ştefan cel Mare datează prima atestare a localităţii Oneşti, conform actului emis de cancelaria marelui domnitor la 14 decembrie 1458, act prezentat vizitatorilor în fotocopie, însoţit de traducere. Epoca modernă este perioada în care au loc Revoluţia de la 1848, Unirea din 1859, cucerirea independenţei de stat a României, participarea la Primul Război Mondial şi crearea statului naţional unitar prin actele plebiscitare din anul 1918.

Colecția de etnografie prezintă, o parte din ocupațiile casnice – prelucrarea fibrelor textile, confecționarea hainelor, precum și meșteșuguri populare tradiționale–finisarea țesăturilor, olăritul, prelucrarea lemnului, încercându-se și reconstituirea unui interior de locuință ţărănească din Depresiunea Onești. Portul popular este prezent  prin intermediul costumelor populare. Costumele de femei, formate din catrință, ie și bete, sunt bogat ornamentate, unele dintre ele fiind decorate cu paiete. Costumele de bărbați, sunt mai simple, fiind compuse din ițari, cămașă simplă sau cu fustanelă și brâu. Toate piesele vorbesc despre priceperea și gustul pentru frumos al locuitorilor din Depresiunea Onești. Meșteșugurile tradiționale prezentate în expoziție sunt olăritul (vase din lut) și  prelucrarea lemnului – ilustrat prin expunerea unor obiecte confecționate din acest material : ladă de zestre, fuse,   putinei, etc.

Un loc important în cadrul  colecţiilor muzeului oneştean îl ocupă colecţiile de numismatică şi medalistică, instituţia noastră deţinând un număr de peste 120 de medalii, insigne şi plachete, şi peste 1400 de monede, marea majoritate din metal comun, dintre acestea remarcându-se semnul premonetar în formă de vârf de săgeată, descoperit în aşezarea getică de la Căbeşti – Cociuba Dămăcuşa.

În timpul Primului Război Mondial, localitatea Oneşti, situată pe flancul răsăritean al Carpaţilor Orientali, în zona de confluenţă a râurilor Trotuş, Oituz, Tazlău şi Caşin, a constituit una dintre cele mai importante zone strategice, dispunând de staţie C.F.R., triaj, căi ferate forestiere, aerodromuri militare, două spitale militare, precum şi importante spaţii de pregătire şi refacere a ostaşilor pentru front, reprezentând totodată punctul de comandă al apărării zonelor Oituz, Caşin şi Slănic, în localul primăriei  fiind instalat comandamentul trupelor române aflate în zonă.

Din punct de vedere expoziţional perioada Primului Război Mondial este ilustrată printr-o expoziţie foto-documentară, piese de armament, medalii, brevete , precum şi macheta Pantheonului Eroilor „Regina Maria”, remodelat după planurile arhitectului Ioan Goia.

În cadrul colecției de artă plastică, un loc aparte este ocupat de lucrările graficienei Ana Iliuț (1913-1991), donație din partea familiei Florica și Vasile Petrovici, precum și lucrările semnate de artistul oneştean Eremia Costel Grigorescu, lucrări donate personal de către domnia sa.