Poezie pentru suflet: ”ai putea să-ți dai mai multă osteneală să exiști”
”ai putea să-ți dai mai multă osteneală să exiști
să te îndoi ca un halo de durere de dinți în jurul tramvaielor, ca o
aură de sudoare în jurul a ceea ce moare
ai putea să înveți să trăiești din solitudinea linoleumului de pe
culoarele spitalelor luminate de zi
din recluziunea mândră a scuipătoarelor de alamă
ai putea să-ți lipești piepții calzi de geamul pe care scrie cu vopsea
roșie ”gură de apă”
și să înțelegi stoicismul furtunului de cînepă cauciucată și care nu
va stînge în brațe nimic niciodată
și suferința mucului de țigare, a greței îndrăgostită fără speranță de
cea mai frumoasă dintre chiuvetele de faianță.”
…
(Sonete – Mircea Cărtărescu)
