Duelul cărților: ”Orașul și cîinii” vs. ”Conversație la Catedrală” de Mario Vargas Llosa

”Sunt un povestitor, așa că o să vă spun o poveste. A fost odată un băiețel care a învățat să citească la vârsta de 5 ani. Acest lucru i-a schimbat viața. Tot ce descoperea în cărți îl ajuta să evadeze din viața de zi cu zi. Călătorea spre locuri minunate și descoperea oameni minunați. Îi plăcea așa de mult să citească, așa că într-o zi, acest băiețel, care devenie între timp un tânăr, s-a apuca să scrie chiar el povești. Era la fel de încântat să scrie, pe cât era de încântat să citească. Și într-o zi l-a sunat cineva și i-a spus că a luat un premiu.”

Acesta a fost discursul lui Mario Vargas Llosa, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru, la banchetul Nobel, în anul 2010. Atunci scriitorul a fost desemnat de către Academia Suedeză câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură, pentru ”cartografierea structurilor puterii și imaginii sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului.”

În universul său vrem, astăzi, să vă propunem o călătorie, iar la duel am provocat două din operele sale, primul roman și al treilea, considerat cel mai ambițios.

”Orașul și cîinii”

vs.

”Conversații la Catedrală”

Mario Vargas Llosa s-a născut în anul 1936 în Peru și a copilărit în Bolivia, împreună cu mama sa și cu bunicii materni. Și-a închipuit că tatăl său a murit ca un erou. În realitate însă, la 5 luni după căsătorie, a părăsit-o pe mama sa însărcinată. Și-a revăzut fiul abia 10 ani mai târziu, când Mario s-a întors în Peru.

Viața sa a fost ca o poveste. În anul 1955 s-a căsătorit cu mătușa sa, provocând  un mare scandal în familie. În 1964 divorțează, iar un an mai târziu se căsătorește cu verișoara lui Patricia, alături de care a trăit jumătate de veac. Au împreună trei copii: Alvaro Vargas Llosa, și el scriitor, Gonzalo și Morgana, fotograf.

După 50 de ani de căsătorie divorțează și ajunge în atenția tabloidelor pentru noua sa poveste de dragoste cu Isabel Preysler, fosta soție a lui Julio Iglesias și văduva lui Miguel Boyer, fost ministru spaniol al Economiei.

Deși a declarat că ”literatura și politica se exclud reciproc”, în 1990 a candidat la președenția statului Peru, contra lui Alberto Fujimori. A pierdut.

Dacă s-ar putea acorda un premiu Nobel și pentru felul în care a iubit și trăit viața, cu siguranță ar fi fost unul dintre candidații vizați să-l câștige.

Între anii 1950-1952 scriitorul urmează cursurile unei școli militare din Lima, experiență descrisă în primul său roman.

”Orașul și cîinii” i-a adus recunoaștere imediată. El poartă semnele influenței existențialismului lui Sartre și citează un dialog extras din romanele acestuia la începutul fiecărei dintre cele 2 părți. Cu acest roman introduce o tehnică specială: utilizarea dialogului alternativ pentru a portretiza realități separate în timp și spațiu și folosește timpurile verbale pentru a purta narațiunea înapoi sau înainte în timp. Cartea a obținut Premiul Criticii Spaniole.

”Conversații la Catedrală” este cel de al treilea roman și închide ceea ce mulți critici consideră a fi cel mai valoros ciclu narativ al său. Publicat inițial în patru volume, a fost prima încercare a lui Vargas de a scrie un roman total.

Romanul este o operă de deconstruire a statului Peru, în timpul dictaturii militare a lui Manuel A. Odria în anii 1950 și se ocupă de viețile unor personaje din straturi sociale diverse ale societății peruviene. Narațiunea este construită în jurul a două axe, poveștile lui Santiaga Zavala și respectiv Ambrosio. Primul este fiul unui ministru, cel de-al doilea este șoferul său.

Această carte este considerată una dintre capodoperile literaturii de limbă spaniolă din secolul al XX-lea.

Mario Vargas Llosa a spus că este scriitor pentru că a iubit foarte mult să citească. Sperăm să iubiți să citiți și să descoperiți și cărțile semnate de el.

Vă invităm să dați like și paginii noastre de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.