Conflictul dintre maternitate și creativitate. Duelul cărților: ”Lapte negru” vs. ”Fiica ascunsă”
Elif Shafak și Elena Ferrante sunt două scriitoare contemporane foarte cunoscute și citite. Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă, numărându-se printre cele mai prestigioase și bine cotate reprezentante ale literaturii turce contemporane. Este o voce puternică, iar prin intermediul literaturii expune problemele actuale de natură socială și culturală. Elena Ferrante este scriitoarea care a declanșat așa numita ”Febra Ferrante”. Este o stilistă desăvârșită, iar cititorii sunt cuceriți de stilul ei plin de frumusețe. Le vorbește acestora, într-o manieră specifică ei, despre dragoste, familie, prietenie, despre relațiile umane sau sentimentul de apartenență.
Ambele scriitoare sunt mame, iar despre toate schimbările care vin odată cu puiul de om pe lume, au vorbit, în felurile lor, în cărțile ”Lapte negru” și ”Fiica ascunsă”.
Elif Shafak prin ”Lapte negru” reface, cu eleganța stilului său, parcursul de la scriitoarea nomadă independentă la mama sedentară, plină de nesiguranță. Vorbește în această carte despre depresia postnatală, despre întrebările unei mame, despre suferințele ei, despre bucurie și neliniște. Shafak își împletește experiențele legate de maternitate cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, căutând cu perseverență o soluție la conflictul dintre maternitate și creativitate.
”Astăzi, nu vorbim sau nu scriem prea mult despre acea față a condiției de mamă care a fost lăsată în umbră. În schimb, ne dezvoltăm după două precepte dominante: perspectiva tradițională care spune că a fi mamă este cea mai sacră și mai însemnată obligație a noastră și că ar trebui să renunțăm la orice altceva ca să împlinim această datorie; și perspectiva modernă a revistelor pentru femei ce înfățișează tipul superfemeii cu carieră, soț și copii, în stare să satisfacă nevoile tuturor, acasă și la serviciu.
Oricât de diferite ar părea aceste două perspective, au totuși un lucru în comun: ambele se concentrează numai pe ceea ce vor să vadă, neglijând complexitatea și profunzimea condiției de mamă și felul în care aceasta transformă o femeie și inima ei de cleștar”.
Romanul ”Lapte negru” a apărut în 2007, la un an după nașterea primei sale fetițe.
Dacă Elif Shafak și-a spus povestea printr-un roman cu tendințe autobiografice, Elena Ferrante vorbește despre provocările unei mame, despre balanța aceasta: maternitate-carieră, prin intermendiul personajului Leda, o profesoară de literatură engleză, divorțată de multă vreme, care rămâne pentru prima dată singură, după ce fetele sale, de-acum mari, pleacă în Canada să locuiască împreună cu tatăl lor.
Convinsă că va fi copleșită de singurătate și de un sentiment de inutilitate, Leda găsește în schimb o libertate la care nu îndrăznise să se gândească.
Această libertate se transformă într-o introspecție necruțătoare provocată de întâlnirea pe plajă a unei familii. Tânara mama de pe plajă și fiica ei îi trezesc amintiri din perioada în care ea era o tânără mamă și despre toate provocările, durerile, neliniștile, întrebările, frustările pe care le-a simțit.
Romanul ”Fiica ascunsă”, după care s-a făcut și un film, este o meditație profundă și emoționantă asupra condiției de femeie și mamă.
”Când fiicile mele s-au mutat la Toronto, unde tatăl lor locuia și muncea de mulți ani, mi-am dat sema, cu stânjeneală și uimire, că nu mă încerca nicio suferință, ci mă simțeam ușoară de parcă abia atunci le adusesem, în mod irevocabil, pe lume. Pentru prima oară, în aproape două-zeci și cinci de ani, n-am mai trăit cu angoasa că trebuie să am grijă de ele. În casă era ordine ca și cum nimeni n-ar fi locuit acolo, n-am mai avut gândul chinuitor al cumpărăturilor sau al rufelor de spălat… Singurul efort în privința fetelor era să telefonez o dată pe zi ca să aflu cum se simțeau, ce făceau… M-am simțit în mod miraculos eliberată, ca și cum o operă dificilă, în sfârșit terminată, n-ar mai fi apăsat pe umerii mei. Am început să lucrez fără să fiu nevoită să fiu atentă la programul și nevoile lor.”
Sunt două romane interesante, care abordează complex, elegant, interesant subiectul maternității. Sunt două romane care merită timpul acordat. Vă așteptăm la bibliotecă să le împrumutați.
