Gheorghe Donici- eroul de la Valea Seacă
Gheorghe I. Donici (n. 20 februarie 1848, Valea Seacă, jud. Bacău – d. 23 noiembrie 1916, Robănești, jud.Dolj), fiu al soților Iancu și Zinca Donici, a fost unul dintre cei mai vrednici și mai viteji eroi în Războiul de Independență al României și în Primul Război Mondial. Pentru faptele sale, a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară”, Crucea „Trecerea Dunării” şi Ordinul rusesc „Crucea Sfântului Gheorghe”.
Descendent dintr-o familie boierească, (Costache Negri a fost unchiul său), urmează cursurile Liceului ,,Louis le Grand’’ din Paris.
La izbucnirea Războiului pentru Independența Țării din 1877-1878, Gheorghe Donici avea 29 de ani și s-a înrolat ca voluntar în Escadronul Bacău din Regimentul 8 Călărași, unde era comandant căpitanul Șeptelici Alexandru. La 16 iulie 1877, are onoarea de a trece primul Dunărea, împreună cu unitatea sa, executând numeroase misiuni de recunoaștere și de supraveghere a malului Dunării. A dat dovadă de același impresionant curaj în bătălia de la Plevna precum și pe timpul atacului executat pentru cucerirea Vidinului.
După război, Gheorghe Donici revine la Valea Seacă (vechiul nume al actualului sat Ștefan cel Mare, jud.Bacău). Unul dintre cei care l-au cunoscut bine pe Gheorghe Donici a fost generalul Radu R. Rosetti care relata: ,, a trăit modest, cu mare economie, chiar lipsindu-se pe el de cele trebuitoare, dar ajutând necontenit pe sora sa și pe tinerii țărani din Bogdana, din Valea Seacă și împrejurimi, împărțind la toți cu mărinimie păpușoi din vama morii pe care încă o mai avea, totul fără plată, pentru că obișnuia să spună: e obicei din vechia’’.
După ce și-a vândut moșia, s-a stabilit la Tescani (fost Tețcani) la nepoții săi de gradul III- familia Rosetti, unde ,,avu la îndemână o bogată bibliotecă rămasă de la D.Rosetti-Tetcanu și de la înaintașii acestuia’’.
A rămas activ și în politică, fiind ales deputat în perioada ianuarie 1894– octombrie 1895 și senator în perioada 1 iunie 1899-14 februarie 1901. Peste puțin timp a fost ales președinte al Consiliului Județean Bacău.
În 1916 (anul intrării României în Primul Război Mondial), Gheorghe Donici avea 68 de ani și se oferise să participe ca voluntar, după ce luptase în Războiul de Independență. Deoarece a simțit că România nu va rămâne în afara conflictului, și-a cumpărat un cal potrivit pentru campanie, și-a confecționat o uniformă și a mers în mai multe rânduri la Ministerul de Război pentru a se asigura că, în caz de mobilizare, va fi primit ca voluntar. A fost înrolat în Escadronul 3 din Brigada a 2-a a Regimentului 9 Roșiori, care a executat Șarja de la Robănești, sub comanda căpitanului Alexandru Filitti.
La 23 noiembrie (10 noiembrie stil vechi) 1916, colonelul Ioan Călinescu, comandantul Regimentului 9 Roşiori, ordonă, ca un escadron să „şarjeze imediat bateria inamică”, identificată la liziera pădurii Pârşani (azi sat Pieleşti, judeţul Dolj). Comandantul Escadronului 3, căpitanul Alexandru Filitti, se oferă primul. Din proprie iniţiativă, se mai alătură locotenenţii Emil Mora şi Iulius Roşca. Sergentul voluntar Gheorghe Donici, din Plutonul 4, îi cere căpitanului Filitti să şarjeze alături de el pentru a realiza „cea mai deplină misiune a întregii vieţi”. Atacul cavaleriei se dezlănţuie. Fără a mai respecta ierarhia militară, sergentul Donici trece în faţa locotenenţilor şi se alătură căpitanului, strigând: „Cel mai bătrân, înainte!”. Artileria inamică se retrage căutând adăpost peste şosea. Trei mitraliere inamice, care nu fuseseră descoperite în timpul recunoaşterii de locotenentul Mora, îi încadrează şi îi lovesc în plin pe călăreţi.
În secundele nebune care au urmat, Gheorghe Donici cade victimă glonțului care i-a curmat viața. Bateria de tunuri germană fusese scoasă de pe poziție dar Escadronul 3 a fost distrus. Din cei 110 cavaleriști, doar 18 au fost recuperați. Rănit grav, căpitanul Filitti este ridicat de sanitarii germani, cărora le cere să caute corpul lui Gheorghe Donici spre a fi îngropat cu cinste. Un căpitan german îi aduce lui Filitti bareta de decorații a lui Donici și ,,într-un moment de sinceră indignare, mărturisi că-l găsise descălțat de cizme. Corbi există în toate armatele!” Filitti este trimis în cele din urmă la spitalul din Craiova. A supraviețuit rănilor și lagărului de prizonieri, a reintrat în armata română și a ajuns general.
Moartea lui Gheorghe Donici a fost marcată astfel de Statul Major al Armatei Române:
,,Sergentul voluntar de război Donici Gheorghe din Regimentul 9 Roșiori a murit [cu] moarte de Erou. Deși în vârstă de 67 de ani, a cerut cu insistență, la începutul ostilităților, să fie primit în rândurile luptătorilor. În ziua de 10 noiembrie 1916 escadronul din care făcea parte a pornit la atacul artileriei inamice ce ocupa o poziție lângă Robănești.
Sergentul Donici a șarjat cu avânt și a murit ca un adevărat viteaz cu fața la dușman.
Dat la Marele Cartier General, astăzi 5 aprilie 1917”.
În comuna Ștefan cel Mare, jud. Bacău, pe drumul care duce spre municipiul Adjud, se află monumentul sergentului Gheorghe Donici. Bustul din bronz, creat în 1932 de artista Zoe Slătineanu (1895-1979), a fost furat în anul 2.000, fiind suplinit de altul, din piatră.
Lângă pădurea Pârşani (azi sat Pielești jud. Dolj), pe locul unde a fost ucis Gheorghe Donici, a fost ridicată o cruce din piatră, inscripționată, un dar al rudelor eroului, trimis din Moldova în 1936:
,,Robănești, 1936. La 10/23 noiembrie 1916 căzut-a aci boierul moldovean Gheorghe Donici năvălind vitejeşte asupra tunurilor duşman’’.
