Generalul Radu R. Rosetti

Generalul Radu R. Rosetti s-a născut la 20 martie/1 aprilie 1877, în satul Căiuți, jud. Bacău, plasa Trotuș. Fiul scriitorului Radu Rosetti (1853-1926) și a Emmei Bogdan, a crescut într-o familie care i-a cultivat pasiunea pentru studii, l-a încurajat și l-a îndrumat în formarea intelectuală.

Scriitorul Radu Rosetti și Emma Bogdan, au avut patru copii: Radu (istoric, general), Henri (licențiat în drept), Eugeniu (ziarist, călător pasionat) și Magdalena (căsătorită Beldiman). Atât tatăl cât și mama erau poligloți, și, așa cum însuși generalul relata, aceleași limbi le vorbeau și copiii și anume: română, franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă, iar tatăl, ,, cu ajutorul ici colea a unui dicționar, putea traduce texte latine, slave și grecești’’.

Conacul familiei Rosetti din Căiuți (astăzi monument istoric), a fost construit în stil romantic între 1840-1855, de meșteri din Dresda. Iată ce amintiri îl leagă pe generalul Radu R. Rosetti de locul în care s-a născut în- ,,Mărturisiri vol.I’’: ,,Căiuții de care-mi aduc aminte și a cărui cunoștință mi-o completează cele auzite de la părinți și cele cuprinse în corespondența lor, era o așezare mare, prea mare pentru nevoile noastre și pentru veniturile Tatei. În adevăr acolo se găsea, pentru moșie, un personal, numeros după ideile de azi, cu vechil, scriitori, pădurari, feciori boierești, etc., al căror număr a scăzut însă de la 27 în 1879  la 11 în 1884. Țin bine minte cancelaria moșiei, care era într-una din camerele de jos ale casei. Noi copiii eram uimiți de registrele în care Solomon Naiman, Singer, Zdrobici și alții, înșirau cifre ce ne păreau nesfârșite’’ […] .

,,Personalul moșiei era numeros, între altele pentru că munca nu era destul de sistematizată și veșnic era nevoie a repezi un om călare -expresia consacrată a vremii -pentru a da o poruncă, a aduce un răspuns. Apoi nu trebuie uitat că- până la deschiderea căii ferate cel mai apropiat birou poștal și telegrafic era Adjudul (26 kilometri) și că diligența poștală nu trecea decât de două ori pe săptămână’’.

Conacul de la Căiuți unde locuia familia, era înconjurat de un frumos parc, o livadă, curtea cu atenanse și un lac.

,, Mai erau la Căiuți un grădinar cu câțiva ajutori, căci grădina continua, în anii primei mele copilării, a fi așa cum o croise bunică-mea. Întreținerea ei în bune condițiuni mai cerea și o seră (alta decât cea din casă) care se afla în partea dinspre miazăzi a grădinii. Arderea acestei sere este una din cele mai vechi amintiri ale mele. Grădina și sera făceau admirația atât a musafirilor noștri cât și a lumii care trecea vara spre și de la Slănic’’.

Generalul își amintește cu drag, de plimbările pe care le făcea cu părinții pe frumoasa vale a Trotușului:

,,Cu părinții făceam plimbări în trăsură la Pralea, la Heltiu, la Boiștea și la vecinii de la Gârbovana, Valea Seacă, Rădeana și la mănăstirea Bogdana’’.

Cursurile primare le urmează la școala din comuna natală, cu învățătorii din sat, Pâslaru și apoi Cerghice.

În vara anului 1887 Radu R. Rosetti, însoțit de Miss E. M. Griffiths-Belbin, (profesoară adusă de părinți din Anglia în 1886 pentru copii) a mers la Târgu-Ocna, pentru a susține, în particular, examenul de absolvire a primelor 4 clase primare, pe care l-a trecut cu succes. Drept răsplată, a primit de la tatăl său un ,,cal mic țărănesc’’ pe care l-a numit Beizade.

În 1888 Radu Rosetti este nevoit să înstrăineze moșia (o grea și puternică lovitură pentru el) și se mută cu familia la Târgu Ocna, unde, contra sumei de 600 de lei, închiriază fosta casă a lui Costache Negri.

În octombrie 1893 generalul pleacă la Iași, odată cu numirea tatălui său ca prefect al județului Bacău. Își continuă studiile la Liceul Național din Iași, urmează cursul pregătitor pentru Școala de Poduri și Șosele, fiind admis la cea de-a doua sesiune, așa că între 1895 și 1897, a urmat cursurile politehnice, având profesori de elită: Spiru Haret, David Emanuel, Alfons Saligny. În 1899, este absolvent al Școlii Militare de Artilerie și Geniu, obținând gradul de sublocotenent și fiind repartizat la Regimentul 2 geniu. Ascensiunea sa militară a continuat în 1903, când a fost avansat la gradul de locotenent și transferat la Institutul Geografic al Armatei. În același an, Rosetti a fost admis la Școala Superioară de Război din București, pe care a finalizat-o în 1906.

Pe 26 aprilie 1907 s-a căsătorit cu Ioana Știrbei (devenită Rosetti) nepoata fostului domnitor al Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei. Au avut patru copii: Ileana, Radu, Ioana și Safta. Căsătoria a fost scurtă, decesul soției cauzat de ultima naștere în 1914, l-a marcat profund. Nu s-a recăsătorit, dedicându-se creșterii și educației copiilor.

În timpul primului război mondial, Radu.R.Rosetti activează ca Șef al Biroului Operații din cadrul Marelui Cartier General, ca ofițer de Stat Major și apoi comandant al Regimentului 47/72 Infanterie. În lupta de la Răzoare (6 august 1917), a fost împușcat în coapsa stângă pe când ordona ieșirea din tranșee, fiind salvat de soldați cu câteva clipe mai înainte de a fi ciuruit de rafala unei mitraliere inamice. Rămas conștient, a dat următorul ordin soldaților: ,,Să se știe că eu sunt rănit aici. Niciun om să nu treacă îndărăt peste trupul meu” – iar aceștia s-au comportat admirabil, reușind respingerea atacurilor inamice până la capăt.

Pentru faptele sale eroice fiind distins, prin decret regal, cu cea mai înaltă distincție militară, ,,Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III- a”. După terminarea războiului a fost numit atașat militar la Londra, apoi comandant de brigadă și ulterior, director al Cursurilor de Pregătire pentru Ofițerii Superiori. În anul 1919 a fost avansat la gradul de general, iar în anul 1924 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. A demisionat din armată la 1 noiembrie 1924 fiind, între altele, nemulțumit de prea numeroasele și adesea nejustificatele promovări ale unor ofițeri insuficient pregătiți.

A fost un distins practician și teoretician, autor al unor studii de istorie și teorie militară de o valoare incontestabilă. A realizat un proiect detaliat, sporind ulterior fondul de exponate prin desfășurarea mai multor campanii arheologice în vechile cetăți ale României. A îndeplinit și funcția de președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național, instituție pentru a cărei înființare milita încă din 1914.

În 1927, Radu R. Rosetti a fost desemnat membru corespondent, iar din 1935 membru titular al Academiei Române, rostindu-și discursul de recepție: ,,Gânduri despre vitejie în trecutul românesc”. Exclus din Academie după instaurarea regimului comunist în România, a fost repus în drepturi, ca membru titular, la 3 iulie 1990.

Generalul academician Radu R. Rosetti a condus Biblioteca Academiei Române, între anii 1931 – 1940, în calitate de director general. Este autorul articolului ,,Organizarea Bibliotecii Academiei Române”, publicat în revista ,,Buletinul de studii și informații documentare” (1941). Scopul urmărit era acela de a promova munca științifică, în România, prin (documentație), care ,,însemnează ordine făcută în confuzia cunoștințelor, însemnează organizarea cunoașterii”. Pe parcursul întregii sale vieți, Radu R. Rosetti a detestat totalitarismul, fiind determinat să accepte, în 1941, funcția de Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor, dar, în același an, în noiembrie 1941, generalul Rosetti a demisionat din guvernul Antonescu, continuându-și activitatea de director al Bibliotecii Academiei Române, desfășurând, în același timp, o impresionantă activitate de cercetare istorică, mai ales în domeniul istoriei militare, caracterizată prin comunicări prezentate în ședințele publice ale Secției de Istorie a Academiei sau publicând studii și articole despre istoria militară a românilor. Dintre lucrările consacrate războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878 enumerăm: studiul monografie intitulat ,,Partea luată de armata română la războiul din 1877-1878’’, tipărită în anul 1926 și premiată în anul 1927 de Academia Română cu Premiul „Gh. Asachi”; lucrarea ,,Câteva extrase din presa engleză 1877-1878’’, tipărită în anul 1927, ,,Relații româno-engleze din 1877-1878’’, apărută în anul 1928 și ,,Rapoarte daneze asupra războiului din 1877-1878’’, tipărită în anul 1929.

Generalul Radu R. Rosetti a avut un sfârșit tragic, fiind arestat, în august 1948, din ordinul unui Tribunal al poporului, pentru motivul că deținuse portofoliul de Ministru în Guvernul Antonescu. A trecut la cele veșnice în închisoarea de la Văcărești, la 2 iunie 1949, la vârsta de 72 ani, de Ziua Înălțării.