Hatmanul Alecu Aslan
Alecu Aslan s-a născut la începutul secolului al XIX-lea, fiind fiul vornicului Constantin Aslan şi a unei surori a domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza . Se trăgea din vestita familie a domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan Ciaurul (1653- 1658), părinţii căruia aveau moşii întinse, până departe pe Valea Bistriţei. A avut o familie numeroasă: 8 băieţi şi 4 fete.
Scriitorul Radu Rosetti îl descrie astfel: ,,Mic de stat, uscăcios, stricat de vărsat, cu un neg între gură şi bărbie, lipsit cu desăvârşire de frumuseţe, dar ştia să placă sexului frumos, pe care-l iubise cu patimă, larg la inimă în toate privinţele, energic, vânător minunat şi îndrăzneţ, agricultor priceput şi activ, generos şi cunoscut în toată ţara pentru ospitalitatea sa îmbelşugată ce orice drumeţ o găsea în casa lui”.
Purta titlul de hatman, acordat de Domn, în schimbul unei sume de bani.
A fost unul dintre boierii cu inimă mare, oferind bani și diferite ajutoare bolnavilor, fetelor de măritat și copiilor săraci.
În 1832 moșia Onești se afla în stăpânirea hatmanului Alecu Aslan. La vremea respectivă, hotarele acestei moşii erau întinse, iar curtea boierească se situa undeva pe şoseaua Oneşti-Adjud, satul fiind aşezat (mai mult) pe malul Trotuşului.
Conacul boieresc al lui Aslan, a fost ridicat între anii 1833 şi 1840, de Constantin Ceaur Aslan, tatăl hatmanului Alecu Aslan și bunicul generalului de divizie Mihail Aslan. Moșia lor avea câteva sute de hectare și cuprindea pământ arabil, păduri, fânețe și iazuri cu pește. În curtea de mari dimensiuni, se găseau camerele slujitorilor, atelierele de reparat trăsuri și remizele unde acestea erau adăpostite, grajdurile animalelor, hambarele pentru cereale, diverse magazii, un havuz și un beci spațios.
Costache Negruzzi, scria în ,,Gazeta de Moldavia’’din 8 septembrie 1852: ,,Pân-a nu pleca din Tg. Ocnei, m-am dus la Onești ca să vizitez pe proprietarul cătră care mă leagă o veche prietenie. Pe înfloritele șesuri a acestor frumoase domene, unde Cașinul și Oituzul se varsă în Trotuș, se plimbă cocostârcii, coțofenele și turturelele, care de aici nu se duc mai departe. Deși dorința mea se învoia cu a domniei sale Aslan, de a rămâne mai mult la Onești, grăbindu-mă a mă pregăti să mă întorc la Iași, n-am zăbovit decât o zi, zi de acelea pe care românii le însemnau cu o piatră albă’’.
La 2 februarie 1840, Alecu Aslan obţine hrisov pentru deschiderea unui târg o dată pe săptămână pe moşia sa din Oneşti şi şapte iarmaroace pe an. Aceste târguri se organizau cu mult succes în spaţiile libere dintre albia râului Cașin şi cea a râului Trotuș, pe locul ocupat în prezent de cartierele Mărășești-Victor Babeș. Se vindeau printre altele şi produse din lemn, din ceramică, vite, cereale, mărfuri necesare uzului casnic, pânzeturi, etc.
În 1842, Alecu Aslan construieşte o spaţioasă şi modernă moară de piatră. Ea a fost dărâmată în anul 1962, în locul ei construindu-se locuinţe. Moara a fost amplasată în capătul bulevardului Oituz, de astăzi. Au existat și două velnițe boierești de fabricat țuică din cereale, precum și două ateliere de fierărie și două hanuri pentru comercializarea băuturilor alcoolice fabricate în zonă.
Fiind un mare patriot, a sprijinit cu hotărâre pe tinerii revoluţionari care militau pentru Unirea Principatelor şi formarea unei Românii libere şi independente. La curtea sa din Oneşti, se opreau trăsuri, trase de cai focoşi din care coborau reprezentanții de seamă ai curentului național :Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cracti, Radu Rosetti, C. Negruzzi etc.
Ispravnic al ținutului Bacău și prorietar al moșiei Onești , Aslan s-a implicat cu entuziasm şi în revoluţia de la 1848, făcând parte din Comitetul Revoluţionar din Moldova. S-a manifestat vehement împotriva armatelor ţariste pătrunse în Moldova. Un episod interesant, spicuit dintr-un document în care se menţionează că la Tg. Ocna, Onești (la moșia lui Aslan) și în alte sate din împrejurimi, au fost adăpostiți soldaţi ruşi. Cu puţin timp, înainte de luptele de la Grozeşti (prin care armata revoluţionară maghiară condusă de generalul Bem a provocat o mare înfrângere armatelor ruseşti) Aslan ar fi cerut un număr considerabil de oşteni ruşi pentru seceratul grâului, dând colonelului ţarist o mare sumă de bani, în monede de aur. A făcut acest lucru intenţionat, fiind informat de sosirea unui detaşament de revoluţionari maghiaro-polonez şi dorea ca oastea rusească să fie luată prin surprindere şi distrusă. Pentru acest gest colonelul a plătit cu viaţa iar Aslan a avut de suferit.
În 1848, împreună cu Dimitrie Cracte (spătar), Aslan proclama solemn căderea domnitorului Sturdza (1834-1849), instituind o cârmuire de „obşte”, adică o formă de republică .Ştirea a fost publicată în primele numere ale ziarului „Poporul suveran” editat de Nicolae Bălcescu. Prin urmare, activitatea lui Alecu Aslan şi a revoluţionarilor din această parte a Moldovei anului 1848, era cunoscută şi de Nicolae Bălcescu. Această „Republică’’ de la Bacău a durat puţin, fiind lipsită de un sprijin real. Pentru acest lucru, Aslan este prins, încătuşat şi trimis în lanţuri la Mânăstirea Caşin.
Ultimul proprietar al conacului Aslan, a fost colonelul Gheorghe Miclescu, care l-a cumpărat, împreună cu moșia, de la Dimitrie Ionescu în 1912. În 1917, aici a fost inaugurat primul spital Regina Maria din Moldova și tot aici, a avut sediul misiunea militară franceză în Primul Război Mondial. În perioada interbelică, în clădire a funcționat o școală pentru fete, iar, după naționalizare, a devenit Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei,- ulterior, Clubul Copiilor.
Una dintre principalele realizări ale lui Alecu Aslan, a fost şi ridicarea unei noi biserici în locul celei vechi, ctitorită în anul 1766, care avea hramul Sf. Nicolae.
Materialele rămase de la vechea biserică au fost mutate la construcţia bisericii „Sf. Dumitru” din satul Crucea de Piatră. (azi cartier al municipiului Oneşti).
În 1843 a început construcția bisericii Sf. Nicolae din Onești. Biserica a fost terminată în 1849, folosindu-se piatră de Grozeşti şi Prechiu, precum şi cărămidă. Pe lângă vechimea sa, biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” prezintă o mare importanţă, deoarece păstrează două relicve importante de artă românească:
– catapeteasma pictată de Gheorghe Tăttărescu (1820-1894);
– un tablou al familiei Aslan realizat de pictorul Constantin Lecca (1807-1887).
