Piese de armament medieval în colecțiile Muzeului Municipal de Istorie din Onești (partea a 2-a)

O dovadă indirectă a luptelor purtate pe aceste meleaguri o reprezintă și piesele de armament existente în colecțiile Muzeului Municipal de Istorie din Onești: spade voievodală pentru două mâini, halebarda, capul de buzdugan, vârfurile de săgeată și de suliță, pintenii, descoperite atât în incinta orașului Tg Trotuș cât și în așezările rurarle de la Gura Văii – Siliște, Gutinaș – la Siliște, Motocești – Siliște, piese aparținând secolelor XIII – XV și provenite, în marea lor majoritate, din descoperiri întâmplătoare și, doar într-o mică măsură, fiind rezultatul cercetărilor sistematice. Piesele găsite ca urmare a săpăturilor arheologice sistematice nu pot fi folosite la încadrarea din punct de vedere cronologic, datorită faptului că suferă din cauza lipsei datelor privind contextul în care au fost descoperite.

Arme de aruncare și de împungere

1. Vârf de lance

• Locul descoperirii: sat Gutinaș, comuna suburbană Ștefan cel Mare, punct La Siliște, descoperire întâmplătoare, 1976
• Vârf de lance având lama redată sub forma unei frunze cu vârful alungit, dispusă în patru muchii. Tubul, de formă conică, gol în interior, păstrează atât orificiul cât și nitul pentru prinderea vergelei din lemn. A fost lucrat dintr-o singură foaie aplatizată, ale cărei muchii se suprapun.

Pentru acest tip se cunosc foarte puţine descoperiri, un vârf de lance oarecum asemănător, fiind atribuit perioadei de mijloc a secolului XIV, a fost semnalat la Curtea de Argeș. Conform analogiei prezentate, piesa poate fi încadrată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, folosirea ei putând fi extinsă și în prima parte a celui următor.

Arme de lovire și zdrobire

Armă masivă, destinată penetrării armurilor, buzduganul  precedat de ghioaga de lemn cu ţepi metalici – de diferite mărimi, în funcţie de cerinţele luptei, era realizat fie complet din metal, fie cu un mâner din lemn de esenţă tare, prevăzut la unul dintre capete cu o bilă grea din fier înţesată cu ţepi.

1. Cap de buzdugan

• Locul descoperirii: necunoscut
• Piesa are corp simplu, înconjurat de patru colţi dispuși simetric în zona mediană și flancaţi, deasupra și dedesubt, de alţi colţi cu dimensiuni mai reduse, fie în patru muchii, fie sferoidali, cu rol mai mult ornamental, uniţi între ei prin incizii semiovale. Orificiul pentru fixarea cozii, cilindric, este mult prelungit, atât spre partea inferioară, cât și spre cea superioară, fiind și el decorat cu incizii circulare.

Cea mai apropiată analogie pentru capul de buzdugan, analogie datată în secolele XIII-XIV, o reprezintă piesa de la Vatra Moldoviţei. Exemplare oarecum identice, dar fără prelungirea orificiului pentru fixarea cozii de lemn, asemănătoare celor găsite la Dinogeţia în nivelele de locuire atribuite secolelor XI-XII, sunt documentate la sfârșitul secolului XII și începutul celui următor în așezarea de la Bâtca Doamnei, iar în secolele XIII-XIV la Vatra Moldoviţei. Capul de buzdugan poate fi atribuit secolelor XIII-XIV însă încadrarea cronologică este susţinută doar pe baza analogiilor.

1. Cap de halebardă

• Locul descoperirii: necunoscut.
• Corp sub forma unei securi cu tăișul rotunjit. Suportul de prindere în hampă, cilindric, cu orificiu pentru nit, a fost lucrat dintr-o singură foaie aplatizată, ale cărei muchii se suprapun.

Halebarde, apropiate ca tip de cea prezentă în această vitrină, au fost descoperite în așezarea de la Tg. Trotuș, fiind încadrate în secolele XVI-XVII, alte piese fiind cunoscute din cercetările efectuate la Suceava și Baia, fiind datate între sfârșitul secolului al XIV-lea și cea de-a doua jumătate a celui următor.

Capul de halebardă poate fi atribuit veacurilor XIV-XV și, ca și în cazul capului de buzdugan, încadrarea cronologică poate fi susţinută doar pe baza analogiilor.

Apariţia pieselor de armament în așezarea medievală de la Gutinaș „La Siliște” – vechea vatră a satului Bogdana, unde a fost curtea boierească a marelui logofăt Dumitrașco Ștefan și a hatmanului Vasile Ceaurul, tatăl, respectiv fratele domnitorului Gheorghe Ștefan – nu surprinde.

Prezentarea acestor piese de armament aduce în circuitul informaţional artefacte inedite, intrate în colecţiile muzeului datorită descoperirilor întâmplătoare și mai puţin cercetărilor sistematice.

Condiţiile neclare de provenienţă, au îngreunat evident încercarea de încadrare cronologică, aceasta făcându-se doar între limite ceva mai largi, având drept scop oferirea de puncte de plecare sau de sprijin pentru cercetările viitoare.