Piese de armament medieval în colecțiile Muzeului Municipal de Istorie din Onești (partea 1) – Arme de aruncare la distanţă cu dispozitiv de lansare

O dovadă indirectă a luptelor purtate pe aceste meleaguri o reprezintă și piesele de armament existente în colecțiile Muzeului Municipal de Istorie din Onești: spada voievodală pentru două mâini, halebarda, capul de buzdugan, vârfurile de săgeată și de suliță, pintenii, descoperite atât în incinta localității Tg Trotuș cât și în așezările rurale de la Gura Văii – Siliște, Gutinaș – la Siliște, Motocești – Siliște, piese aparținând secolelor XIII – XV și provenite, în marea lor majoritate, din descoperiri întâmplătoare și, doar într-o mică măsură, fiind rezultatul cercetărilor sistematice. Piesele găsite ca urmare a săpăturilor arheologice sistematice nu pot fi folosite la încadrarea din punct de vedere cronologic, datorită faptului că suferă din cauza lipsei datelor privind contextul în care au fost descoperite.

Arme de aruncare la distanţă cu dispozitiv de lansare

Arcul, inventat, după unii cercetători, încă din perioada de sfârșit a Paleoliticului, a avut performanţe deosebite în desfășurarea bătăliilor până în secolul al XVI-lea când, apariţia pe scară largă a armelor de foc, a marcat declinul acestei arme pe câmpurile de luptă. În descoperirile arheologice, întrebuinţarea acestui tip de armă este ilustrată, în special, prin vârfurile confecţionate din diferite materiale, dimensiunile lor fiind determinate de mărimea și de capacitatea de îndoire a arcului.

1. Vârf de săgeată

• Locul descoperirii: sat Gutinaș, comuna suburbană Ștefan cel Mare, punct Viorica, descoperire întâmplătoare, 1973
• Vârf de săgeată cu două aripioare, având lama de formă unghiulară cu vârful și marginile ascuţite. Cele două aripioare sunt rupte din vechime. Tubul pentru fixarea vergelei este deteriorat, lipsind o parte din marginea acestuia.

Ţinând cont de analogii și de faptul că provine din descoperiri întâmplătoare, datarea acestui exemplar și a celorlalte descoperite la Ștefan cel Mare „Viorica” în limitele secolelor XIV-XV, poate fi plauzibilă.

2. Vârf de săgeată

• Locul descoperirii: sat Gura Văii, comuna suburbană Gura Văii, punct Siliște, descoperire întâmplătoare, 1971.
• Vârf de săgeată având lama subţire, foliformă, cu nervura mediană abia schiţată. Muchiile și vârful sunt ușor deteriorate. Din tubul pentru fixarea vergelei, de formă conică, gol pe interior, lipsește o mică porţiune din margine.

3. Vârf de săgeată

• Locul descoperirii: necunoscut.
• Vârf de săgeată având lama subţire, foliformă, cu nervura mediană abia schiţată. Tubul pentru fixarea vergelei, de formă conică, gol pe interior, lucrat dintr-o singură foaie aplatizată ale cărei muchii se suprapun, este deteriorat, o parte din porţiunea inferioară lipsind.

4. Vârf de săgeată

• Locul descoperirii: sat Gutinaș, comuna suburbană Ștefan cel Mare, punct Viorica, descoperire întâmplătoare, 1973. Nr. inv. 1871.
• Piesă cu lama piramidală, muchiile și vârful fiind ascuţite. Tubul pentru fixarea vergelei, de formă conică, este gol pe interior.

Exemplarele de la Gutinaș, având lama piramidală și tubul pentru fixarea vergelei lung, documentând folosirea arbaletei, fac parte din categoria pieselor mici și mijlocii.

Ţinând cont de faptul că piesele de la Gutinaș provin din descoperiri întâmplătoare, plasarea lor cronologică, pe baza analogiilor, în secolele XIV-XV, poate fi acceptată.