Poezie pentru suflet: ”Marea”
”Șoptește pururi împrejur de maluri
Ce-s părăsite, năvălind se zbate,
Umple caverne până când Hecate
Antică vrajă-ntoarce peste valuri.
Adeseori ce blândă e la fire,
Chiar o măruntă scoică nu-și mai lasă
Locul în care-n vreme furtunoasă
A eșuat de vânt dusă-n răpire.
O, voi, cu ochi roșiți de oboseală,
Pașteți cu ei a mării veșnicie.
Voi, cu auzul prins de larmă goală
Sau îndopat de-o neagră melodie,
Cădeți în visul mării: să asculte,
Dacă-l treziți, un cor de nimfe multe.
(”Marea” – John Keats)
