Ştiați că Oneştiul a avut un lac artificial?
Viaţa oferă uneori întâmplări frumoase, dar care, din păcate, sfârşesc tragic. Aşa este cazul lacului de acumulare Belci. Şi când spunem asta, cu siguranţă o mare parte din voi ştiţi despre ce vorbim.
Dar, haideţi să ne reamintim şi să nu dăm uitării această întâmplare.
Între anii 1958-1963, se construia pe râul Tazlău, în apropierea confluenţei cu Trotuşul, lacul artificial Belci. Lacul acumulat în spatele unui baraj înalt de 12 metri, avea o lungime de 4, 5 km şi o lăţime de aproape un kilometru. El a fost construit în scopul alimentării cu apă a unităţilor industriale de pe platforma Oneşti-Borzeşti. În anul 1983, chiar la piciorul barajului, se construia şi o microhidrocentrală.
Pe malul drept al lacului, în zona coborâtă a digului, se amenajase o bază turistică, unde locuitorii Oneştiului (pe atunci oraşul se numea Gheorghe-Gheorghiu-Dej) veneau pentru a-şi petrece timpul liber. Complexul turistic avea un restaurant grădină „Terasa arcașilor”, cu peste 500 de locuri, trei cabane turistice, terenuri de sport și un debarcader cu bărci pentru plimbări de agrement pe lac.
Toate curg lin până în anul 1991, an care avea a fi fatidic pentru locaţia de la Belci. Mai exact, ,,în noaptea de 28–29 iulie 1991, după o zi senină şi fără precipitaţii, în bazinul râului Tazlău au căzut precipitaţii torenţiale, cu caracter excepţional.
Ploile torenţiale care au căzut în 28–29 iulie 1991 în Carpaţii Orientali, în Subcarpaţii Moldovei şi ai Curburii au provocat o undă de viitură pe râul Tazlău (judeţul Bacău), de circa 7 metri înălţime. În numai 1½ oră, la staţia hidrometrică Lucăceşti, de la 30 km în amonte, s-au înregistrat precipitaţii de 95,6 l/m², iar la staţia Livezi, de la 16 km în amonte, 148,8 l/m².
Microhidrocentrala din aval era oprită datorită unei defecţiuni tehnice, motiv pentru care s-a întrerupt şi alimentarea cu energie electrică a mecanismelor barajului. Nivelul apei în lac a crescut foarte repede, astfel că la ora 2:15 apa a ajuns la nivelul coronamentului şi a început deversarea peste barajul de pământ. În jurul orei 4:50 s-a produs o creştere a debitelor în aval la cca 1.800 m³/sec, ceea ce denota prăbuşirea digului. La ora 7:15 lacul era aproape gol, iar la 7:50 râul Tazlău curgea printr-un şenal format în depunerile aluvionare din lac şi trecea în aval printr-o breşă formată în digul mal stâng al barajului de pământ. Debitul maxim al viiturii de pe râul Tazlău din 28-29 iulie 1991 a fost de 3100 mc/s, suficient să rupă barajul.”
Presa vremii scria că valuri de peste 9 metri au ras totul în cale. Apa furioasă a ajuns până în satul Slobozia, a luat de pe faţa pământului 250 de case şi a ucis 31 de persoane printre care şi copii.
29 iulie 1991 rămâne, pentru totdeauna, o zi neagră în istoria noastră locală. Poate ploaia nemiloasă a acelor vremuri a ,,curăţat” tot ce a fost la Belci însă nu şi amintirile acestui loc despre care v-am povestit astăzi.
Istoria nu stă pe loc, iar noi, cei de azi, avem datoria să nu dăm uitării întâmplările bune sau mai puţin bune, petrecute pe meleagurile noastre.
Până la o nouă întâlnire cu rubrica ,,Ştiaţi că”, rămâneţi sănătoşi şi curioşi să descoperiţi lumea şi tainele ei.
