Vinerea Mare

În Sfânta și Marea Vineri, dimineața, Liturghie nu se săvârșește, pentru că Însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la noi (Mt. 9,15).

Vinerea Mare este ziua poticnirilor. Poporul cel ales își pierde dreptul de întâi-născut prin nelucrare și necredință față de Dumnezeu; Iuda, din ucenic și hărăzit împărăției, moștenește iadul pentru iubirea de arginți; Petru, ucenicul, se leapădă de Învățătorul dintr-o nesocotită încredere în sine și numai cu amare lacrimi își va putea spăla greșeala; păcătoasa cea desfrânată devine mironosiță și toată lumea va vorbi de umilința și căința ei, iar tâlharul cel ucigaș, intră primul în Rai, prin smerenie și credință.

Toate aceste răsturnări ne umplu de cutremur și de nădejde totodată. Faptele noastre, deși trebuitoare și de mult folos, nu sunt îndestulătoare pentru mântuire. Dacă ar fi fost, nu mai era nevoie de venirea și pătimirea lui Hristos. Dar lumea nu s-a putut mântui fără El. Păcatul este o rană adâncă, nevindecabilă; numai Dumnezeu putea s-o vindece și numai ”prin rana Lui noi toți ne-am vindecat”. Dar omul trebuie să-și recunoască măsura neputinței sale și cu inima smerită să se atârne cu credință tare de Hristos.

În Vinerea Mare, vecernia nu se mai face spre seară, ci în jurul prânzului. Clericii, în cadrul unei ceremonii speciale, scot din altar icoana pe care este reprezentată punerea în mormînt a Mîntuitorului. Acesta este pus în mijlocul bisericii pe o masă simbolizînd trupul lui Hristos întins pe năsălie după moartea pe cruce la ceasul al VI-lea, ora 12, în vederea îmbălsămării și punerii în mormânt. Din acest moment credincioșii priveghează lângă trupul neînsuflețit al lui Hristos, reprezentat în icoană. Se duc flori și se depun peste epitaf, cum se face la orice înmormântare. În unele zone ale țării se trece pe sub masa pe care este așezat epitaful, ca semn de respect față de trupul lui Hristos.

În această seară se va săvârși ultima denie din postul mare. Denia aceasta înseamnă, de altfel, slujba de îngropare a trupui lui Iisus.

(”Ușile pocăinței” – Protosinghel Petroniu Tănase)

(”Ghidul creștinului ortodox de azi” – Vasile Răducă)