Poezie pentru suflet: ”La Paști” de George Topârceanu
”Astăzi în sufragerie,
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mânjite,
Zece ouă înroșite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– Ce vă este, frățioare,
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă
Stați gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ați fi ouă…
– Suntem fierte!
Zise-un ou rotund și fraise
Lângă pasca cu orez.
Și schimbându-și brusc alura,
Toate-au început cu gura:
– Pân la urmă tot nu scap!
– Ne gătește de paradă.
– Ne ciocnește cap în cap.
Și ne zvârle coaja-n stradă.
– Ce rusine!
– Ce dezastru!
– Preferam să fiu omlet!
– Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,
Aș fi scos un pui albastru…
– Și eu, unul violet…
– Eu, mai bine-ar fi să tac:
Așa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!…”
(”La Paști” – George Topârceanu)
