Poezie pentru suflet: ”Lecția despre cub”

”Se ia o bucată de piatră,

se cioplește cu o daltă de sînge,

se lustruiește cu ochiul lui Homer,

se răzuiește cu raze.

până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de nenumărate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora

și mai ales cu gura  infantei.

După aceea se ia un ciocan

și brusc se fărâmă un colț de-al cubului.

Toți, dar absolut toți zice-vor:

– Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colț sfărâmat!”

(Nichita Stănescu – ”Lecția despre cub”)