Unirea Basarabiei cu România – 27 martie 1918

[cmsmasters_row][cmsmasters_column data_width=”1/1″][cmsmasters_text]

În urmă cu 103 ani, Sfatul Țării de la Chișinău repara o mare nedreptate istorică. Deputații basarabeni votau Unirea cu Regatul României, după mulţi ani în care pământul românesc dintre Prut și Nistru se aflase sub ocupație rusească. Din partea României, meritul pentru Unire le-a revenit în primul rând Regelui Ferdinand I și Reginei Maria, precum și unei personalități istorice care a fost efectiv demonizată în perioada interbelică de către adversarii săi politici: marele om de stat Alexandru Marghiloman.

În luna martie, o delegație basarabeană, în frunte cu Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu a ajuns la Iași, pentru a negocia Unirea. Alexandru Marghiloman a cerut părerea reprezentanților diplomatici ai țărilor aliate cu România. Cel mai puternic sprijin a venit din partea Franței. De asemenea, Alexandru Marghiloman a negociat și cu reprezentanții Puterilor Centrale, iar Germania și-a manifestat acordul. În aceste condiții, în data de 27 martie, Sfatul Țării a votat Unirea cu Regatul României.

Din cei 135 de deputați, doar trei au votat împotriva Unirii. Astfel, deputații basarabeni reparau nedreptatea din 1812, atunci când Imperiul Rus ocupase teritoriul dintre Prut și Nistru.

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, care a anunţat rezultatul votului (86 de voturi pentru, trei împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţi) a semnat, împreună cu secretarul Ion Buzdugan, Declaraţia de Unire, potrivit volumului ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003), în care se specifica: ”Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.
Martor al marelui eveniment, prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, a declarat în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I (1914-1927), că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului Ţării şi proclamă Basarabia unită cu România: ”Basarabia este de acum unită pe veci cu România”. În telegrama trimisă de regele Ferdinand I Sfatului Ţării se arăta: ”Sentimentul naţional ce se deşteptase atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălţător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit.”

Condițiile ca această unire să fie posibilă erau următoarele:

1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

La 27 martie 1918 a triumfat adevărul istoric pentru poporul nostru şi s-a realizat visul de veacuri de unire. Drept urmare au fost create condiţiile necesare pentru renaşterea şi întregirea spirituală a tuturor românilor.

Revenirea Basarabiei, în anul 1918, în sânul spaţiului românesc a asigurat pe parcursul întregii perioade de până în 1940 o renaştere naţională şi spirituală a românilor basarabeni, în perioada 1918-1940 constituindu-se aici o adevărată intelectualitate naţională. Pentru prima dată în istoria acestui ţinut, forţele spiritualităţii româneşti, vastele acumulări culturale, naţionale, umane şi sociale s-au materializat într-un salt calitativ care s-a produs în perioada interbelică.

Clasa politică românească a început un proiect intern de susținere și consolidare a noului stat (cunoscut astăzi ca România Mare). Basarabia, ca și restul provinciilor românești, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: votul universal și împroprietărirea țăranilor. Această măsură privea în egalitate pe toți locuitorii Regatului.

După 1918 s-au produs mutaţii colosale în sistemul de învăţământ din Basarabia. În primul rând a fost lichidat caracterul colonial rusesc al educaţiei şi, în al doilea, fiecărui elev  i s-a oferit posibilitatea de a studia în limba sa maternă. Guvernul României a înţeles de la bun început necesitatea răspândirii ştiinţei de carte în rândul basarabenilor – drept condiţie indiscutabilă a progresului general al Statului Român.

Eforturile cele mai mari au fost îndreptate spre reducerea analfabetismului.    Legea învăţământului din 1924 stabilea un sistem unitar de organizare al acestuia pe întreg teritoriul ţării. Astfel Legea cu privire la învăţământul primar şi secundar în statul românesc, promulgată la 26 iulie 1924, prevedea acordarea dreptului la învăţătură pentru toţi copiii, indiferent de sexul, naţionalitatea şi rasa lor, se introducea învăţământul primar şi secundar obligatoriu, cu o durată de 7 ani, din care ultimii ani erau destinaţi învăţământului practic, se trasa trecerea la învăţământul de 7 ani în timp de 5 ani (art. 57) şi lichidarea deosebirilor dintre şcolile săteşti şi cele de la oraş. Astfel au fost create premizele dezvoltării învăţământului în întreaga provincie. Se înfiinţează mai multe şcoli şi internate pe lângă licee, se înfiinţează şcoli normale de băieţi, de fete, şcoala de conducătoare de grădiniţe de copii, şcoli profesionale, şcoli medii, mai multe şcoli primare şi grădiniţe de copii.

Se schimbă şi caracterul identitar al populaţiei şcolare, care devine tot mai românească. Pe când sub regimul rus, şcoala secundară era destinată numai pentru copiii de funcţionari ruşi, în aceste şcoli aproape nu erau copii de ţărani, românii constituind procentual de la 3 până la 15 la sută. În Basarabia interbelică şcoala secundară este asediată de către elemente româneşti de la ţară, devine una democratică şi naţională. Numărul copiilor, care urmează şcoala, atinge cifre, pe care nu le-a atins niciodată în trecut.

S-a constituit un sistem naţional modern de învăţământ, în conformitate cu specificul identitar din provincie. Drepturile conlocuitorilor de alte etnii, inclusiv dreptul la instruire în limba maternă, garantate prin Constituţia din 1923 erau respectate în deplinătate. Astfel era asigurat dreptul la studii în limba maternă pentru reprezentanţii minorităţilor naţionale care beneficiau de şcoli cu predare în limba maternă. Limba şi literatura română era o disciplină obligatorie în toate şcolile, iar istoria şi geografia se predau în limba română.

Privită pe ansamblul perioadei interbelice, viaţa politică din Basarabia integrată în competiţia politică naţională a servit pentru populaţie lecţii de alfabetizare în regulile jocului democratic. Prin voturile exprimate în alegerile parlamentare din 1919, 1920, 1922 populaţia Basarabiei şi-a manifestat ataşamentul faţă de forţele politice exponente ale intereselor sale, cât şi adeziunea la noul regim politic românesc.

 

 

 

 

[/cmsmasters_text][/cmsmasters_column][/cmsmasters_row][cmsmasters_row data_shortcode_id=”hm97h3z0n” data_padding_bottom_mobile_v=”0″ data_padding_top_mobile_v=”0″ data_padding_bottom_mobile_h=”0″ data_padding_top_mobile_h=”0″ data_padding_bottom_tablet=”0″ data_padding_top_tablet=”0″ data_padding_bottom_laptop=”0″ data_padding_top_laptop=”0″ data_padding_bottom_large=”0″ data_padding_top_large=”0″ data_padding_bottom=”50″ data_padding_top=”0″ data_bg_parallax_ratio=”0.5″ data_bg_size=”cover” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_position=”top center” data_color=”default” data_bot_style=”default” data_top_style=”default” data_padding_right=”3″ data_padding_left=”3″ data_width=”boxed”][cmsmasters_column data_width=”1/1″ data_shortcode_id=”zgjv8ttrkc” data_animation_delay=”0″ data_border_style=”default” data_bg_size=”cover” data_bg_attachment=”scroll” data_bg_repeat=”no-repeat” data_bg_position=”top center”][cmsmasters_gallery shortcode_id=”2uqdguldpc” layout=”gallery” gallery_type=”grid” gallery_padding=”10″ image_size_gallery=”full” gallery_columns=”4″ gallery_links=”lightbox” animation=”rollIn” animation_delay=”0″]18743|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/Alexandru-Marghiloman-președintele-Consiliului-de-Miniștri-la-Chișinău-în-ziua-de-27-martie-1918-150×150.jpg,18744|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/Deputații-Sfatului-Țării-care-au-votat-unirea-Basarabiei-cu-România-27-martie-1918-150×150.jpg,18745|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/1-judete-bucovina-basarabia-herta-romania1-150×150.jpg,18746|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/Actul-Unirii-Basarabiei-cu-România-27-martie-1918-150×150.jpg,18747|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/Harta-Color-150×150.jpg,18748|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/Sala-in-care-s-a-semnata-Actul-Unirii-Basarabiei-cu-Tara-Mama-150×150.jpg,18749|https://bibliotecaonesti.ro/wp-content/uploads/2021/03/Steagul-Sfatului-Țării-150×150.jpg[/cmsmasters_gallery][/cmsmasters_column][/cmsmasters_row]