Premiul I la Concursul ”Cartea pe care o iubesc”

Tronul de Cleștar

          Dacă cineva m-ar întreba despre seria ,,Tronul de Cleștar”, probabil aș răspunde: ,,chiar și atunci când lumea nu va mai fi nimic decât un secret pierdut prin toate părțile sfărâmate de pe Pământ, voi iubi fără îndoială fiecare cuvânt așternut în această serie!”.

Dar, dacă întrebarea ar merge mai departe, dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă cu adevărat pentru mine poveștile pe care le cuprinde seria, aș spune că înainte mă simțeam ca un suflet frânt, unul plin de întuneric care îmi sfâșia pielea în bucăți. Dar apoi ceva s-a schimbat. Seria asta mi-a schimbat chimia creierului, arătându-mi să nu îmi sting lumina care mă face să strălucesc mai tare decât toate stelele create din praf de înger. Tot acest univers construit din lacrimile suferinde ale personajelor ficționale mi-a deschis în întregime ochii, dovedindu-mi că o carte nu este doar cerneală aruncată pe hârtie, ci ceva care îți trezește emoții profunde, pe care nu le vei experimenta a doua oară niciodată. Am văzut locuri care sunt imposibil de văzut pe un ecran, dar care mi-au cusut și reparat inima sângerândă fără nicio ezitare.

Am plâns pentru personajele de care m-am atașat la un nivel profund, din pricina faptului că simțeam, pentru prima dată în toată viața mea, că cineva îmi înțelege frustrările. Aceste personaje nu sunt niște pioni plasați într-un spațiu plin de bătălii sângeroase și regate sfărâmate, ci ele sunt dovada că poți fi distrus prin toate felurile posibile și tot poți merita să fii iubit de către persoane care ar merge prin flăcările iadului să te salveze. Personajul principal, Aelin Ashryver Galathynius, m-a învățat să nu accept ce îmi este aruncat în față, ci să lupt pentru ceea ce este corect și drept, să nu las pe nimeni să mă spulbere. Datorită ei, acum știu că orice persoana poate zgudui stelele, în diverse situații, dacă doar îndrăznește, chiar dacă viața nu este ușoară, oriunde am fi. Aelin nu este doar un personaj din seria ,,Tronul de Cleștar”, ea este fata care a eliberat două sute de sclavi și care și-a pus prietenii întotdeauna pe primul loc, știind toate consecințele care vor urma. Ea este, de asemenea, fata care a mers la război pentru a se lupta cu cei care voiau să distrugă lumea, având nimic în mâinile ei, dar în final a câștigat totul pentru că nu a cedat niciodată. Aelin este definiția sufletului care nu poate fi distrus, iar ea a dovedit asta prin faptul că a fost mereu curajoasă, fie că a fost o sclavă, fie că a fost tratată ca un nimic, fie că dușmanii ei au făcut-o să sufere, nu a lăsat pe nimeni să o controleze sau să o facă să se simtă ca o lașă. De aceea, de fiecare dată când simt că obrajii îmi iau foc din cauza lacrimilor cauzate de durerea inimii, îmi voi aminti de prințesa care și-a iubit regatul foarte mult, până și în cele mai dureroase situații.

Manon Blackbeak, alt personaj de neuitat din această serie, m-a învățat că am oricând posibilitatea să mă schimb ca persoană, fără să las experiențele din trecut să mă definească. Manon, de-a lungul seriei, considera iubirea un semn de slăbiciune, un obstacol ce trebuie să dispară. De asemenea, credea că ea, ca vrăjitoare, este menită să fie nemiloasă precum un șarpe veninos ce își urmărește următorul atac, crezând că este incapabilă să iubească. Într-un final, Manon și-a dat seama că a învățat să iubească, dar era deja prea târziu, deoarece toți cei pe care i-a iubit s-au stins, ajungând să fie doar niște suflete puternice așternute pe pământ. Chiar dacă Manon, în toate situațiile posibile din trecut, ar fi optat mai degrabă să stea singură decât să implore pe cineva să facă ceva, în acel moment și-ar fi smuls sufletul cu propriile mâini distruse pentru a-și aduce înapoi vrăjitoarele. Datorită ei, am învățat să mă bucur mai mult de toate momentele cu familia mea și cu prietenii mei și să iubesc toate părțile lor, bune și rele, deoarece nu voi ști niciodată când persoanele ce strălucesc în jurul rănilor mele vor fi luate din strânsoarea mea drăgăstoasă. Consider că Manon Blackbeak mi-a arătat că iubirea îmi poate dărui toată lumina pământească și chiar mai mult, dacă o accept în sufletul meu.

Sam Cortland, prima iubire a lui Aelin, m-a învățat să nu îmi fie frică de nicio misiune ce pare imposibilă, și că voința, curajul trebuie să fie una dintre cele mai importante părți din mine. Chiar dacă Sam este un personaj ce a apărut doar în prima carte a seriei, a avut un impact enorm asupra poveștii, schimbând totul prin moartea lui. Sam mi-a arătat cutezanța pe care trebuie să o avem pentru a ne accepta părțile sufletului nostru ce par de neiubit sau de neacceptat. Iubirea lui mă inspiră zi de zi prin faptul că Aelin a menționat că Sam a iubit-o atât de mult încât, chiar și după moartea lui, putea simți ecoul vorbelor lui rostite cu grijă, cu dragoste pură.

Într-un final, ,,Tronul de Cleștar” nu mi-a dăruit doar o poveste, ci mi-a dat sufletul înapoi în zilele în care credeam că sunt incapabilă să mă ridic din pat. Mi-a deschis ușa către un portal care îmi va aminti mereu motivul pentru care modul meu de gândire este diferit și zâmbetul meu este mai mare. Mi-a demonstrat că pot alege să fiu fericită, iar tristețea și durerea vor veni doar dacă le voi lăsa să vină. Fiecare câștig din această serie m-a învățat că pentru a ajunge la un final fericit trebuie să lupți necondiționat, iar dacă am pentru măcar o secundă senzația că sfârșitul meu este unul trist, înseamnă că nu este acela sfârșitul. Pe scurt, pentru a încheia această lucrare, pot spune că această serie nu a fost doar o experiență minunată, ci a fost adevărata mea sursă de fericire!

 

Numele: Juja Cătălina

Școala: Colegiul Național ,,Dimitrie Cantemir”

Clasa a VII-a

Profesor îndrumător: Mitroiu Elena-Adina