Image Alt

BANIȚA sau Dubla pentru cereale – în colecțiile Muzeului de Istorie din Onești

BANIȚA sau Dubla pentru cereale – în colecțiile Muzeului de Istorie din Onești

Vechile măsuri au apărut şi s-au modificat în paralel cu evoluţia istorică a teritoriilor pe care s-a format poporul român. Unităţile de măsuri arhaice au fost impuse cu necesitate de dezvoltarea relaţiilor umane, a schimbului de mărfuri şi, implicit, de stabilirea unei echivalențe a acestora, fiind folosite diverse produse naturale şi vase (balerca, vadra, ocaua, dramul, litra, polobocul etc.), dar şi dimensiunile corpului uman: pasul, palma, cotul, pumnul, braţul etc. Deşi imprecise, aceste măsuri erau comode şi disponibile în raporturile dintre oameni, în orice împrejurări. De-a lungul secolelor, sistemul primitiv de măsuri şi greutate a suportat numeroase modificări datorită activităţilor şi relaţiilor comerciale intense între popoarele vecine. În acelaşi timp, populaţia autohtonă şi-a păstrat caracteristicile de identitate. Actele cancelariilor statelor feudale româneşti menţionează faptul că unele măsuri utilizate în Evul Mediu au fost cunoscute până la constituirea statului. Sistemul din ţările româneşti includea măsuri de lungime, de suprafaţă, de capacitate, de greutate şi volum. Iniţial, valoarea vechilor unităţi de măsură româneşti, cu toate că aveau aceeaşi denumire, varia între cele 3 ţări româneşti medievale după epoci şi regiuni. De exemplu, stânjenul moldovenesc echivala cu 1,962 m în Ţara Românească şi cu 1,900 m în Transilvania. Vasile Lupu a fost primul domnitor care a intervenit în reglementarea măsurilor, fixând capacitatea mertei, măsură mare de capacitate. Prima atestare a mertei se află în inventarul Mănăstirii Galata, ctitorie a lui Petru Şchiopu. Cronicarul Ion Neculce menţiona că domnitorul Dumitraşcu Vodă, în timpul foametei din Moldova, a intervenit pentru facerea unei merte mai mari, fără a se preciza însă mărimea acesteia. După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, sistemul metrologic moldovenesc a fost treptat înlocuit cu cel din Rusia. Denumirile unităţilor de măsură pătrunse în lexicul nostru au fost de origine latină, slavă, franceză, turcă, engleză, maghiară. Unii termeni au o etimologie necunoscută.

BANIȚA – „vas din lemn, de obicei confecționat dintr-un trunchi de copac scobit, de esență tare sau din doage, folosit ca unitate tradițională de măsură (aproximativ 20 de ocale sau 12 kg), precum și pentru depozitarea sau manipularea cerealelor; sinonim cu dimerlia”. (Mihai Camilar „Dicționar etnologic bucovinean”, Editura „George Tofan”, Suceava, 2015, p. 20)

BANIȚA sau DUBLA PENTRU CEREALE expusă la Muzeul de Istorie din Onești provine dintr-o comună a judeţului Bacău, fiind o donaţie. Dubla este un recipient mobil pentru măsurarea cerealelor în târguri şi oboare, foarte util în comerţul ambulant. De asemenea, se mai foloseşte pentru măsuratul seminţelor dar şi ca măsură pentru luatul uiumului la moară.

DUBLA PENTRU CEREALE poartă mai multe denumiri populare în funcţie de regiune, cum ar fi: baniţă, felderă, dublu decalitru. Are capacitate diferită, de la 21 la 34 de litri, în funcție de epocă şi regiune, dar, în general, este egală cu 20 ocale. Documentar, apare la sfârşitul sec. al 16-lea, predominând faţă de celelalte măsuri de capacitate pentru cereale în sec. al 18-lea şi în prima jumătate a sec. al 19-lea. Dubla nu măsoară greutatea (masa) cerealelor, ci volumul acestora deoarece, la cantități mici (de ordinul zecilor de kg), e mult mai simplu să măsori volumul cu litra decât să cântărești. Greutatea variază în funcție de umiditate sau masă hectolitrică (de exemplu, porumbul are masă hectolitrică mai mare decât orzul sau ovăzul). În unele zone de munte, la Soveja de pildă, banița se mai făcea și din coajă de copac. De aceea, localnicilor li se spunea, în glumă, „cojani”. Numită „dimerlie” (în Transilvania și Oltenia), „stambol” sau „stamboală”, „mierță” și „sinică” (în Moldova și Bucovina), „ferdelă” (în Banat și Transilvania), „măsură” (în Oltenia), banița a devenit mai târziu, când s-a trecut la sistemul metric, „dublă” (de la „dublu decalitru”).

Obiectul expus este o piesă de formă cilindrică, confecţionată din lemn, din 12 doage (de lățimi diferite), consolidată cu vergele metalice (2 cercuri din fier), care sunt foarte utile în manipularea produsului. La piesa noastră, prelungirea uneia dintre doage reprezintă mânerul vasului.

Foarte cunoscută, și folosită vreme îndelungată, banița a intrat și în povești (Pepelea, care găsește o comoară și împarte banii cu banița, câte una pentru fiecare frate…), dar și în limbajul obișnuit: „a avea/a-i face capul cât banița” înseamnă ori a avea un cap mare, ori a avea dureri de cap, dintr-un motiv oarecare. Sau „Banița cu care dai, cu aceea primești” precum și „A da cu baniţa şi a scoate cu ciurul sau cu lingura”.

 

Program cu publicul Sediul central: Secțiile de împrumut și salile de lectură: Luni-Vineri – 9-17 Secția de Internet: Luni-Vineri: 8-16 Ludoteca: Luni-Vineri: 10-17 Sâmbăta și Duminica: Închis Filiala „Cosânzeana”: Luni-Vineri: 8-16 Sâmbăta și Duminica: Închis

Sediul central: B-dul Oituz 13A - Onești
Filiala Cosânzeana: B-dul Republicii 43 - Onești
(Parterul Școlii Gimnaziale George Călinescu, Corp B)

Telefoane:
Secretariat 0234 312202
Director 0234 324099
Filiala Cosânzeana 0234 317327

Persoane de contact
Ionuț Tenie - Director
Doina Bruma - Șef serviciu Relatii cu publicul, catalogare documente