GHEORGHE IZBĂȘESCU – 90 de ani de la naștere: Destinul poetului și profesorului
Ajuns în anii ’60 în noua urbe ce se ridica pe malurile Trotușului, poetul și publicistul Gheorghe Izbășescu și-a legat destinul de viața culturală a Oneștiului (Gheorghe Gheorghiu-Dej pe atunci). După o perioadă în care a predat la școlile din Viișoara și Oituz și apoi la catedra de limba și literatura română de la Liceul de Chimie, ajunge la Casa Pionierilor, actualul Club al elevilor, unde înființează Cenaclul literar “Zburătorul”. În foarte scurt timp, elevii îndrumați de el pe drumul creației literare devin “campionii” premiilor la nivel național. Cenaclul “Zburătorul”, născut în cetatea petrochimiei moldave și copil de suflet al poetului, are parte de cronici elogioase în presa literară a vremii.

Gheorghe Izbășescu își urmărește, în același timp, și propriul destin de poet, publicând primul volum de versuri, “Viața în tablouri”, la aproape 50 de ani. Debutul literar se petrecea, totuși, cu aproape 20 de ani mai devreme, în 1965, în paginile prestigioasei reviste de cultură Ateneu din Bacău.
După 1990 se dedică publicisticii, pentru ca, din vara anului 2003, să conducă juriul Concursului național de proză scurtă “Radu Rosetti” organizat de Biblioteca Municipală Onești. Avea să rămână fidel acestui proiect până la sfârșitul vieții. În semn de recunoștință și apreciere pentru ce a însemnat poetul, publicistul și profesorul Gheorghe Izbășescu în viața culturală a Oneștiului timp de peste 50 de ani, i s-a conferit titlul de “Cetățean de Onoare” iar Aula Bibliotecii “Radu Rosetti” îi poartă numele. Inițiativa i-a aparținut directorului instituției, Ionuț Tenie, fost elev al poetului la Cenaclul “Zburătorul”.

Biografie
Poetul, publicistul și profesorul Gheorghe Izbășescu s-a născut la 8 septembrie 1935 în satul Lăicăi, comuna Cetățeni (Arges) și a murit pe 9 octombrie 2017, la Onești, județul Bacău, fiind înhumat în cimitirul Mănăstirii Viforâta, judeţul Dâmboviţa. Este fiul lui Gheorghe T. Isbășescu, funcționar comunal, și al Victoriei (n. Miritescu), casnică.
După absolvirea în 1953 a Liceului “Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, frecventează timp de trei ani cursurile Facultății de Filologie, secția Slavistică, a Universității din București. Își întrerupe pentru câțiva ani studiile, pe care le reia în 1967, obținând în 1970 licența Universității “Al. I. Cuza” din Iași (secția Limba și literatura română).
A fost profesor de limba și literatura română la școlile din Viișoara și Oituz, județul Bacău (1962-1973), și la Liceul Industrial de Chimie din Onești (1973-l975). Din 1975, este profesor şi apoi director la Casa Pionierilor din Oneşti (transformată în Clubul Elevilor după 1989). Aici, înfiinţează Cenaclul literar „Zburătorul” şi întemeiază, în 1990, revista cu acelaşi nume, al cărei redactor-şef este pe toată durata apariţiei. În perioada 1969-l988 a fost membru al Societății culturale “G. Călinescu” și redactor al revistei societății “Jurnalul literar”.
În 1991 a îndeplinit funcția de redactor-șef al săptămânalului local “Curierul”, iar din 1995 face parte din colegiul de redacție al revistei “Poezia” din Iași. În 2000 a inițiat Festivalul-concurs de poezie tânără “Proconexiuni – Zburătorul” la Slanic-Moldova.

