De Dragobete am căutat iubirea în cărți
Astăzi este Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii. Dragobetele marchează în tradiția românească și începutul primăverii, tocmai de aceea mai este numit Cap de Primăvară. Pentru că este o zi a iubirii, în holul principal al bibliotecii noastre puteți descoperi povești celebre de dragoste, în file de cărți.
Vă invităm să descoperiți mai multe despre semnificația acestei zile, în fragmentul de mai jos, extras din cartea ”Calendarele poporului român”, de Antoaneta Olteanu. Cartea o puteți împrumuta de la biblioteca noastră.
”Într-o lună considerată de primăvară, ziua de 24, probabil un vechi început de an agricol (alteori sărbătorit la 1 sau la 25 martie) , păstrează încă numeroase ecouri ale unor practice magice de propițiere (uneori acum se considera că iese ursul din bârlog, și nu la 2 februarie).
Prin excelență o sărbătoare a fertilității, pusă sub semnul unei zeități mitice, Dragobetele, este ziua constituirii perechilor, atât pentru păsări, cât și pentru oameni. Asemeni unui occidental Sfânt Valentin, amplasat în aceeași lună, dar puțin mai devreme ( 14 februarie), sărbătoarea trebuia să asigure tranziția către un an roditor, în ultimă instanță, fast („ pasărea care rămâne fără soț moare”).
În plus , tot acuma acționa și magia întoarcerilor: cloștile se întorc la cuib, vitele se întorc la iesle, copiii se întorc de la mâncare- ceea ce reprezenta într-adevăr o dovadă de spor, de economie, de viitor trai bun. Pe lângă valențele de divinitate protectoare a păsărilor, strâns legată de fecunditate, de renașterea naturii, Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare ale lunii martie, dintr-un posibil cult al unei mari zeițe a fecundității.
Păstrată în credințele populare sub numele de Dochia (deși numele, cum se întâmplă adesea, nu oferă cea mai corectă cale de interpretare a faptului de credință, el putând fi lesne ajustat după nevoie- cf. legenda lui Traian și a Dochiei/Dachiei pusă în circulație de Gheorghe Asachi), baba Marta, sau, pur și simplu, făcându-se referință la ea ca la ”o femeie bătrână”, ea apare în strânsă legătură cu miticul personaj Dragobetele.
Dragobetele, cunoscut și sub numele de Dragomir, pare să fie un partener- fiu (a cărui soție este tânăra oropsită de bătrâna cea rea), slujitor, soț sau iubit al babei Dochia, de regulă un cioban care o însoțește în călătoria ei în munți sau, dimpotrivă, cel după care își începe urcușul bătrâna. Nu întâmplător o serie de credințe populare, prinse în vârtejul alunecărilor produse de confuzia celor două calendare, plasează sărbătoarea Dragobetelui pe 8 sau chiar pe 13 martie.
În primul caz este importantă prezența acestei sărbători în cursul aceleiași luni martie, patronată de baba Marta și dacă Dragobetele-Sf. Valentin nu pare să se bucure de prea mare atenție, putem să spunem că astfel găsim rădăcini străvechi ale Zilei Femeii. În ceea ce privește localizarea lui pe 13 martie, aici poate fi atât o confuzie sau, de ce nu, o identificare de substrat cu însăși sărbătoarea Dochiei!
Pe de altă parte, o serie de credințe populare sugerează, legat de Dragobete, accentul pregnant pus pe personajele feminine, și nu neapărat pe acel mitic personaj enigmatic, patron al păsărilor. În această zi bărbaților li se recomandă să fie atenți să nu le supere pe femei. Bărbaților li se atrage atenția să nu se certe cu soțiile sau cu alte femei, pentru că nu le va merge bine.”