DESĂVÂRȘIREA STATULUI NAȚIONAL UNITAR ROMÂN

Unirea într-un singur stat independent și suveran a națiunii române, al cărui apogeu a fost marcat la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, reprezintă în istoria noastră națională, momentul de importanță fundamentală pentru constituirea României moderne.

Hotărârile de unire din 1918 au fost acte cu caracter plebiscitar, răspândite de națiunea română prin reprezentanții săi aleși. Ele nu au fost decizii de cabinet și nici decizii impuse din afară. Aceste hotărâri au fost notificate post factum guvernului român la Iași, care le-a sancționat prin decrete-legi, iar Parlamentul le-a ratificat.

Hotărârile de unire exprimă în cuprinsul lor idei fundamentale ca:

1. Provinciile ce se unesc cu România au fost ,,rupte’’ din trupul țării prin ,,forță’’și ,,vicleșug’’ și ,,alipite cu de-a sila’’imperiilor vecine; aceste provincii ,,au făcut pururea parte’’ din Principatele libere românești;

2. Românii ajunși astfel sub stăpâniri străine au fost în mod sistematic nesocotiți în ,,drepturile lor naționale’’, au fost supuși la ,,persecuții’’, la deznaționalizare, iar limba lor strămoșească a fost ,,izgonită din viața publică, din școală și chiar din biserică; stăpânirea străină a insistat în politica ei de ,,învrăjbire a neamurilor’’;

3. ,,în baza principiului că noroadele singure șă-și hotărască soarta lor’’ și ,,toate neamurile și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine’’, românii își hotărăsc la rându-le soarta, unindu-se într-un singur stat liber;

4. România a adus ,,jertfe uriașe alături de aliații’’ei, pentru a se ,,întrona în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile’’ iar conaționalii eliberați aduc omagiul lor ,,memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române’’;

5. Se specifică frontierele provinciilor ce se unesc cu România; unirea aceasta este proclamată a fi ,,de azi înainte și pentru totdeauna’’, sau ,,pe vecie’’; se proclamă ca ,,drept inalienabil’’ al națiunii române de a se uni într-un singur stat în jurul vechii Românii.

Hotărârile de unire cuprind și formularea unor ,,principii fundamentale’’pentru alcătuirea noului stat român’’și anume:

1. ,,deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare’’;

2. ,,libertatea personală, a tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin Constituție;

3. ,,votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, județe ori parlament;

4. ,,reforma agrară radicală’’;

5. ,,muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

În Hotărârile de unire se exprima cerința imperioasă a vremii : ,,Congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici deopotrivă, iar în viitor să se elimineze războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale’’.

Unirea cu România a provinciilor istorice românești în 1918 a fost salutată și aprobată de naționalitățile minoritare din România; germani, șvabi, polonezi, evrei.

Caracterul burghezo-democratic larg al conținutului Hotărârilor de unire, reflectă stadiul de dezvoltare economico-socială și politică a poporului român în acea etapă istorică în care, constituirea statului național unitar român independent și suveran, era cerința absolut indispensabilă pentru dezvoltarea națiunii române, era punctul de plecare pentru realizarea acelui cadru politic ce făcea posibilă împlinirea programului de reforme largi cu caracter democratic, înscrise în documentele programatice ale revoluțiilor românești de până atunci.

Căci, așa cum sublinia Nicolae Iorga, ,, poporul nostru este un popor născut din libertate, trăit în libertate, și căruia această condiție de libertate, este elementul primordial și absolut pentru viață…’’