Cartea pe care o iubesc – „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”
Ai atâtea vieți câte cărți ai citit. Fiecare carte te poartă într-o lume de basm, unde caii pot zbura până la stele, iar trandafirii se prind în horă acompaniați de flautul vântului. Zânele cu bucle de aur schimbă decorul după bunul plac al închipuirii, exact ca într-o imensă sală de teatru. Biletul este pofta de cunoaștere, iar, odată intrat, te poți așeza în primul rând sau te poți plimba pe scenă, printre personaje, așteptând cu nerăbdare ce îți rezervă culisele. Așa că nu invidia niciodată o pisică pentru cele nouă vieți ale sale. O pisică nu poate citi și nu poate participa la spectacole de teatru. Tu, însă, le poți transforma în vieți, unde te naști, trăiești o aventură soră cu imposibilul și rămâi fericit până la adânci bătrâneți. Asta da putere de super erou! Renaști de fiecare dată în alt loc, mereu cu alte persoane în jur. Cu toții putem face asta, de câte ori dorim.
,,Cartea pe care o iubesc”
Când Divinitatea a suflat graiul vieții în suflet, un imbold sacru a pus la încercare ființa umană să se joace de-a teatrul cu sfoara libertății. O singură regulă avea de respectat, și anume să nu fure, nici în glumă și nici involuntar, sfoara aproapelui, deoarece va condamna eul ambelor persoane. Astfel, incadescența din trup a luat naștere arzător, cu patos, iar ființa și-a dat frâul liber de a gândi ca și un tot unitar, ce creiona balanța rațiunii și-a dragostei. Nu mult timp această mentalitate avea să-și ducă traiul, pentru că ființa întâmpina o mare povară în a fi individualizată. Așa că s-a întocmit psihologia adelriană, ce promova relațiile interpersonale, un fel de hrană sufletească ce-i va stârni ființei apetitul pentru cunoașterea celui de-aproape.
Cartea de care m-am îndrăgostit pentru totdeauna…
Uneori, miracolele vin când nu le așteptăm. Le cuprindem lumina în suflete, lăsând rezolvarea lor în seama universului. Și atunci, se petrec mai înflăcarate decât ne-am fi putut imagina.
Cartea pe care o iubesc
Aveam nevoie de o schimbare în viața mea. Nu mă simțeam mulțumită cu ce făceam și cu modul în care destinul mi se arăta. Aveam neapărată nevoie de ceva care să mă facă să mă bucur de minunatul trai de elev, să mă bucur de plictiseala în care trăiam. Și, din fericire, am găsit cartea ,,O viață măruntă’’, de Hanya Yanagihara.
,,Iona” de Marin Sorescu
Cu adevărat, arta are puls. Asemeni vieţii, arta este un ecou spasmodic de esenţă divină îmbibată cu iz cosmic. Acest strigăt deznădăjduit al frumosului este, printr-un scâncet al sensului sfâşiat, printr-o cercetare verosimilă, mai atentă a acestei ambiguităţi divine, doar un labirint fantasmagoric în care s-au prelins cânturile omeneşti despre destin, articulări de sens şi spasme de existenţă.
Premiul Special pentru elevul Amarie Robert Andrei la Concursul „Cartea pe care o iubesc” ed. a IV-a (2021)
Concursul „Cartea pe care o iubesc” și-a desemnat câștigătorii
[cmsmasters_row][cmsmasters_column data_width="1/1"][cmsmasters_text]
Lansăm cea de a IV-a ediție a concursului ”Cartea pe care o iubesc”
Dragi iubitori de carte, astăzi lansăm cea de-a IV-a ediție a concursului „Cartea pe care o iubesc”.
Concursul ”Cartea pe care o iubesc”
Concursul a debutat în anul 2018, din drag de carte, lectură şi tradiţii populare. Se desfășoară în fiecare an pe data de 24 februarie, de sărbătoarea populară a iubirii la români, Dragobetele.
