”Macină viața, macină…” de Marian Nazat
Există o zi, o clipă, în care, zărindu-te în oglindă, îți dai seama deodată că ai în față un om măcinat de viață. Urmează o încremenire în gândul ce începe deja să te sfredelească pe dinlăuntru și întrebările se învălmașesc gata să te strivească. Te cercetezi cu precauție și constați deznădăjduit că privirea ți s-a scofâlcit, că și-a pierdut licărul viril. Incerci s-o prinzi, ca nu cumva să cadă pe pardoseala și să se spargă în zeci de cioburi. Încotro, amice? te izbește întrebarea celuilalt. Într-acolo, îi răspunzi resemnat. Bine, bine, într-acolo, dar cum? insistă ne-suferitul ce se ține scai de tine. Cuvintele ți se opresc în gât, mai, mai să te sufoce. Tăcerea devine asurzitoare. Liniște! urli ca un apucat, speriat de moarte. Cauți în jur ceva de care să te sprijini, însă ești singur pe drumul acela fără întoarcere. Ai vrea să ieși din rând, să dezertezi, s-o apuci în altă direcție, poate, poate… Și totuși, încotro, amice? insistă piaza rea, ascunzându-și cu greu zâmbetul sarcastic. Chiar așa, încotro? Dar, mai ales, cum?… Iubind, bineînțeles, mă dumiresc definitiv.
Te trezești deodată că vioiciunea privirii ți-a cam pălit, că marile dorințe ți s-au stins rând pe rând, că sufletul nu-ți mai tânjește decât la liniște, că nepoții cresc întruna, iar tu scazi, scazi și nu e leac să ții timpul în loc… Începi să conjugi aproape toate verbele la trecut, căci viitorul s-a transformat într-o fâșie îngustă si nesigură de spaime. […] În jurul tău secerișul de oameni e în toi și singurătatea te strânge ca un laț. Îți numeri înfricoșat pomelnicul celor duși și te pregătești să-i urmezi. Cine o fi alesul Nemernicei? te întrebi febril în miezul nopții, cotropit de insomnii nevindecabile. Constați cu lehamite că lumea și-a schimbat chipul și că tu ai devenit un intrus, un edec de care nimeni nu are nevoie.
Sub acest semn al trecerii implacabile a timpului, Marian Nazat reunește în volumul de față însemnările sale din perioada ianuarie 2021 – decembrie 2022, conchizând: Cine sunt eu? Un om care scrie zilnic, cine să fiu? […] Sunt condeierul care oftează adesea: “Macină viață, macină”…».
„Și totuși adevărata vocație a avocatului de succes de azi este scrisul. Când va ieși la pensie, dacă va ieși vreodată, Marian Nazat o să-i sperie pe mulți scriitori de profesie cu succesul cărților sale. O face încă de pe acum.” (Ștefan Mitroi)
