
Poezie pentru suflet: ”Isus” – Panait Cerna
Poetul ”sub a cărui cîntare care fu un imn” al vieții ”s-a zbătut o viață care a fost o tragedie”, cum obsrva în 1913 Ion Trivale, critica și istoria literară i-au prezis un destin literar mult mai fericit decât acela pe care timpul și instabilitatea oamenilor i l-au asigurat în istoria literelor române sub numele de Panait Cerna.
”Un om, un om, prin patimile tale!
Și, totuși, cît de sus, lumina mea,
Te-a înălțat răbdarea sfînt-a ta!
De mila ta, la glasul tău de jale,
Să se deștepte morții de mii de vremi
Ș-adâncul lumii să se înfioare,
Iar Tu – să ai privirea iertătoare,
Un om să fii – și tot să nu blestemi!…
Cum au putut să stee laolaltă
Atîta chin și-atăta bunătate?
Se rătăcește mintea și nu poate
Să te urmeze-n lumea ta înaltă…”