12 noiembrie 1961 – se naște în Onești (jud. Bacău) „Zeița de la Montreal”, Nadia Comăneci
Nadia Elena Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961 în orașul Onești, fiind fiica lui Gheorghe și a Ștefaniei-Alexandrina Comăneci. Prenumele Nadia se pare că l-ar fi primit după numele unei eroine, „Nadejda” („Speranță”), eroină a unui film rusesc pe care mama sa l-a vizionat în timp ce era însărcinată .
În anul 1967 începe să practice gimnastica la clubul din oraşul natal, ulterior, fiind inclusă în lotul național, avea să-și desfășoare antrenamentele sub îndrumarea antrenorilor Marta şi Bela Karolyi, care aveau să emigreze ulterior în SUA, devenind antrenori ai multor gimnaste americane „Am fost un copil cu foarte multă energie. Mama, care era deja îngrijorată de faptul că mă găsea mereu urcată în copaci, pe bară, pe casă, a găsit în Onești o mică sală de gimnastică. Astfel, la vârsta de șase ani, intram pentru prima dată, de mână cu mama, în sala de gimnastică. Am fost încântată din prima clipă! Mama și mai mult! Puteam să-mi consum energia într-un spațiu sigur”. În anul 1970 concurează la campionatele naţionale de gimnastică din partea Clubului Sportiv Şcolar din Oneşti „Au urmat câteva luni de joacă și, ușor, ușor, am început antrenamentele mai serioase, am început să concurez și, la zece ani, am câștigat toate cele cinci medalii de aur ale Cupei României, categoria copii, pentru ca – exact în ziua când împlineam 11 ani – să câștig titlul de campioană absolută a țării”, își mai amintește Nadia.
Debutul internațional l-a avut la Londra, la Turneul Campioanelor, unde, pe podiumul de la Empire Pool, a cucerit trofeul competiției – era anul 1975. După o pregătire draconică, în același an, a participat la Campionatele Europene de Gimnastică de la Skien (Norvegia), unde a obținut 4 medalii de aur și una de argint, devenind cea mai tânără campioană continentală din istorie la individual compus. În luna noiembrie a aceluiași an, agenția de presă United Press International a numit-o „Atleta Anului”. În data de 10 decembrie Nadia Comăneci este desemnată cea mai bună sportivă a anului 1975 din România, iar agenţia BTA a desemnat-o ca fiind cea mai bună sportivă din Balcani.
În anul 1976, în perioada 28-29 martie, la New York, se organizează Cupa SUA, desfăşurată în celebra Madison Square Garden din New York, unde Nadia Comăneci ocupă locul I. În 10 aprilie, la Londra, la Turneul Campionilor, Teodora Ungureanu ocupă locul I. Între 13-15 mai la Praga C.E. de gimnastică feminină Nadia Comăneci devine campioană absolută. Însă momentul de cotitură al carierei sale a venit în vara anului 1976, atunci când, la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, a devenit prima gimnastă din istorie care a revoluționat sistemul de notare obținând nota maximă – nota zece (prima pe data de 18 iulie 1976), ca urmare a unor evoluții perfecte, şi asta de nu mai puţin de șapte ori, deşi tabela electronică a afişat de fiecare dată nota 1,00, nefiind concepută pentru nota maximă. A câștigat atunci trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (cu echipa) și bronz (la sol). Interesant este că evoluţia Nadiei în concursul pe echipe a făcut ca organizatorii JO de la Montreal să acorde gimnastelor noastre şi mai multă atenţie, astfel că s-a decis ca fetele noastre să călătorească cu un autocar special – până atunci mergeau alături de concurente din alte ţări – iar escorta a fost dublată. Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. În decembrie Nadia Comăneci este declarată cea mai bună sportivă din lume şi din toate timpurile.
Gimnasta Nadia Comăneci este cea care a deschis o eră nouă în gimnastica mondială, devenind o figură legenda ă a secolului al XX-lea prin performanţele sale fără precedent. Nadia Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest contra arbitrajului. De altfel, de 3 ori consecutiv, a fost campioana absolută a Europei (1975, 1977, 1979), câştigând şi alte numeroase medalii de aur, argint şi bronz în concursurile din cadrul JO, în Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene la care a participat, fiind desemnată de forurile internaţionale cea mai mare sportivă a secolului al XX-lea.
La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu o greutate peste medie și ieșită din formă… Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.
La Campionatele Mondiale din decembrie 1979, ea a câștigat în calificări însă înainte de a participa la concursul pe echipe, a fost spitalizată din cauza unei infecţii la încheietura mâinii. Deşi doctorii i-au recomandat repaus, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95, contribuind la medalia de aur obţinută în concursul pe echipe de ţara noastră.
Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, au reprezentat ultima întrecere majoră a Nadiei, clasându-se a doua după Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa. Aceasta a fost ultima ediţie a Jocurilor Olimpice la care Nadia a participat, însă retragerea definitivă din activitatea competiţională a avut loc în anul 1984, an în care a primit şi Ordinul Olimpic din partea lui Juan Antonio Samaranch, președintele de la acea vreme al Comitetului Olimpic Internațional.
Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.
S-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Între anii 1984 și 1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În 1989, s-a stabilit în SUA, devenind cetățean american în 2001. În anul 2000, Nadia primește Ordinul Național „Steaua României”. În prezent, Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO. În decembrie 2003, i s-a publicat prima carte, „Scrisori către o tânără gimnastă”/„Letters to a Young Gymnast”. În ianuarie 2007, cotidianul spaniol „El Mundo Deportivo”, a desemnat-o sportiva secolului XX, în urma unui sondaj realizat în rândul a 60.000 de iubitori ai acestui sport, iar World Records Academy a omologat, în acelaşi an, recordul reușit de Nadia Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal – șapte note de 10 la o singură ediție a Jocurilor Olimpice. Nadia a înființat și o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România. Ca urmare a acestui gest generos, în cadrul celei de-a VI-a ediții a Galei femeilor de succes, Nadia Comăneci a fost desemnată Femeia anului 2009 la categoria campanii umanitare de succes. Şi tot în 2009, Patriarhul Daniel i-a acordat Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.
În luna aprilie 2013, cu prilejul aniversării a 40 de ani de activitate a Clubului Sportiv Municipal Onești, Fundația „Nadia Comăneci” a organizat împreună cu clubul din oraşul natal prima ediție a Cupei „Nadia Comăneci” la gimnastică artistică.
La începutul lunii noiembrie 2014, Nadia Comăneci a donat Muzeului Olimpic de la Lausanne pânza pe care a fost imprimat numărul său de concurs la Jocurile Olimpice de la Montreal, 73, unde a obţinut prima notă de 10 din istoria acestui sport.
Nadia Comăneci a vorbit de multe ori despre momentele plăcute, dar a evitat mereu partea întunecată „De mică am învăţat să-mi doresc să fiu puternică şi motto-ul meu este „Nu te ruga pentru o viață uşoară ! Roagă-te să fii o persoană puternică !”. Aşa am reuşit să trec peste momentele dificile, să-mi regăsesc forţa de a lupta, de a o lua de la capăt, de a mă prinde de bara vieţii şi de a evolua mai departe, mai bine, mai înțelept, cu mai multă implicare”.„Viaţa pe care o am în prezent este rezultatul a ceea ce am făcut în copilărie. Când privesc în trecut, pot zice că sunt fericită că mama mea m-a dus la gimnastică. Nu m-am apucat de acest sport pentru a dobândi celebritatea, pur şi simplu aşa a fost să fie”, se destăinuie, cu modestie, Nadia , „Zeița de la Montreal”…
La mulți ani, NADIA !
