„Un an și o zi” de Pascal Bruckner

Birourile de obiecte pierdute din Franța păstrează un an și o zi lucrurile care le sunt încredințate. Dar dacă ce ai pierdut e un an din viața ta, îl mai poți recupera vreodată? Jézabel Thevenaz vrea să îndeplinească ultima dorință a tatălui său, rostită pe patul de moarte: să ducă un ceas conceput de el unui bun prieten din Montreal. Este vorba de un mecanism unic, a cărui menire e cu totul alta decât să indice ora. În timp ce survolează Groenlanda, avionul lui Jézabel e prins într-o furtună cumplită și aterizează forțat pe un aeroport anonim din nordul Statelor Unite. Jézabel se adăpostește la Plazza, un hotel darapanat și labirintic, unde închiriază o cameră pentru o noapte. Dar, când se trezește, începe coșmarul: află de la recepție că nu este cazată acolo de o zi, ci de… un an! Să fie oare o farsă sinistră?

Un an și o zi își proiectează cititorii într-un univers bizar și neliniștitor, făcându-i să se simtă la fel de dezorientați precum eroina romanului.

Timpul care nu trece este timpul visului, al inconștientului, al dorințelor. Un an și o zi vorbește despre un ceas — adică despre percepția timpului — și despre un ceasornicar al cărui tțel e să repare lumea și să-l ajute pe Dumnezeu. – Pascal Bruckner

O carte străbătută în filigran de obsesia lui Bruckner pentru trecerea timpului. – Le Figaro

Decorul halucinant al romanului este un personaj în sine: un hotel tentacular, o metaforă pentru labirintul vieții. Cu această poveste necruțătoare, Bruckner își confirmă pasiunea pentru literatura fantastică. – Midi Libre