Concurs Cartea pe care o iubesc – premiul III, liceu – Petra Cătălina Ardeleanu

Binele care rămâne

 

Îmi place primăvara pentru că este începutul unui anotimp al bucuriei,  al  preschimbării  naturii  și –mi umple sufletul de dorințe și de nebănuite puteri.

Mă uit la firavii ghiocei, la răvășitele ramuri de copăcei, la hărnicuțele albine cum au învins încă o dată ploaia și gerul, cum se frământă iar toate vietățile, dornice de lumină. Da. Iată  prilejul să mă întreb. Ce învățăm din frumusețea naturii, atât de bine rânduită pentru noi? Binele?! E în oameni, e în flori? Mă tem că e tot mai puțin în oameni  și ei  risipesc și  binele din flori. Să nu greșesc. Binele trebuie să rămână în oameni, chiar dacă, acum, parcă–i  osândit  într-o mlaștină a răului.

Dar, spun iar. E primăvară. E Ziua  femeii.  Orice femeie poate face ziua de mâine mai bună, citesc întâmplător, la finalul unei cărți cu un titlu captivant Femeile suferinței și nădejdii. Autoarea, cunoscută  și recunoscută astăzi  – Mersine Vigopoulou.

Curiozitatea m-a dus la hotărârea să descopăr în carte ce face suferință unei femei, deși mintea mea respinge acum o astfel de posibilitate, ca mai apoi să înțeleg și cum dobâdesc nădejdea, care este salvatoare și mântuitoare.

Ce să spun mai întâi?

Cine sunt personajele ?

Anghelina, Agnia, Ghetsimana, Alice și Elena. Femei frumoase, puternice, care au schimbat sensibilitatea firii, suferința trupului și a cugetului în iubire și pace duhovnicească.

Cum  s-au remarcat în timp?

În situații reale, unice de viață pe care le recunosc în lumea mea.

Anghelina e prinsă între grija pentru familie și povara unei afaceri de familie, alături de un soț ambițios, gelos și nechibzuit.

Agnia, fecioară curată, harnică, milostivă, modestă, cuminte  trăiește  deziluzia unei iubiri neîmpărtășite și  experiența amară a  trădării, în preajma unor  binevoitori   pătimași și ipocriți. Întristarea, îndoiala, deznădejdea  le-a înlocuit cu munca epuizantă uneori, dragostea și dăruirea pentru copiii, pentru bolnavi,  care i-au adus bucurie, liniște și în final, o iubire împărtășită.

Ghetsimana  copil de familie modestă, născut  în lumea retrasă, liniștită a unei insule, trăiește  experiența copleșitoare a surorii mai mari, nevoită să rabde, să renunțe tot timpul la ceva în favoarea  celor mai mici din familie și  grija unei făgăduințe făcute pentru a împlini  ultima dorință a  bunicii care i-a crescut ( banii dăruiți să-i folsească pentru a merge  a se închina la Locurile Sfinte și la Grădina Ghetsimani) .

Căsătoria  la oraș, deși reușită, o aruncă în  mirajul unor fericiri  trecătoare – vizite,plimbări , concedii  iar mai apoi în rolul binecuvântat dar și istovitor de mamă care cu mult sacrificiu trebuie să  lupte pentru sănătatea și bunăstarea copiilor ei. Durerea  neîmplinirii făgăduinței făcute în copilărie o va purta până la bătrânețe când, boala ,povața iscusită  a duhovnicului  și ajutorul Sfinților o vor  vindeca sufletește  și-i vor da răbdarea de a vedea împlinindu-se ceea ce a făgăduit.

Alice și Elena este povestea  a două  tinere, caractere diferite total,  a două destine, legate printr-o prietenie de o viață.Alice ,deși născută într-o familie de oameni credincioși, muncitori, modești ,va  trăi ispita dezrădăcinării, a falsei fericiri dobândite într-o lume robită plăcerilor, luxului ,slavei deșarte și a bârfei. Pribegia prin lume îi va pierde sufletul. Își va sacrifica liniștea căminului și propriul copil în numele egoismului.

Elena-vecină și prietenă, îi este sprijinul din umbră, care luptă să o readucă în familia de care s-a înstrăinat, folosindu-și voința și timpul pentru a…alerga pe la biserici, pentru a făcea privegheri, posturi și rugăciuni, vrând să atragă  mila lui Dumnezeu, pentru  familia ei, pentru prietena bolnavă, pentru înțelepțirea Aliciei.

Când se vor petrece minunate schimbări în viața fiecăreia?

Atunci când propriile raționamente  vor fi fără rezultat, când statutul social și efortul material nu vor fi suficiente pentru a ieși din suferință, atunci când ajutorul unui duhovnic va veni la timp și binecuvântarea Maicii Domnului și a Sfinților vor  însoți lucrul început.

Acum am 17 ani. În ce situație de viață asemănătoare pot să fiu și eu cândva?Cartea aceasta  păstrează între filele ei  sfaturi înțelepte de la fiecare dintre duhovnicii lucrători în viața acestor femei și mai mult, de la  preoți monahi, trecuți astăzi în calendarul Sfinților –Părintele Paisie Aghioritul  sau Părintele Porfirie Kavsokalivitul. Mă bucur să le fi aflat și să știu că ele pot fi lucrătoare și în viața mea.

Niciun om nu și-a ales numele său. Poate  însă să și –l schimbe. Să-l facă mai mic, mai ușor de pronunțat, mai modern….Doar dacă nu cumva la un moment dat nu va descoperi, precum Ghetsimana, binecuvântarea pe care o ascunde numele lui de botez.

Dumnezeu a condiționat mântuirea oamenilor de răbdare – povățuia Părintele Paisie

…în supărările tale L-ai dat pe Hristos la o parte. Te străduiești să rezolvi singură problemele tale și  singurul lucru pe care-l reușești este să le reciclezi. A sosit ceasul să-I arăți încredere. Aceasta  este cea mai bună rugăciune o îndemna Părintele Eutihie pe Ghetsimana.

…Oricât de păcătos ar fi un om, dacă iese din somnul diavolesc al uitării de Dumnezeu și izgonește întunericul necunoașterii, atunci va înțelege că fericirea se află în veșnicie, și nu în zădărnicie. Ispășirea are nevoie de efort și suferință.Cu ajutorul  lui Dumnezeu vei reuși o încurajează Părintele Atanasie pe Alice.

Tot el  întărește  cuvântul  de folos dat Aliciei, spunând: Află că Maica Domnului pe toate femeile le ține cu o mână, iar pe mame cu amândouă măinile. Aceasta îți va da mângăiere, dar trebuie să i-o ceri.

Emoționantă și încurajatoare este schimbarea petrecută după aceste întâlniri de suflet.

În finalul fiecărei experiențe de viață prin care trec aceste femei se conturează un om renăscut, sufletește,schimbat și devenit mai înțelept, care vede lumea cu ochii duhovnicești.

Atunci când supărarea și suferința intră pe fereastră, bunica Anghelina le urează bun venit…Scoate puțin zahăr din buzunar și îl pune în gură,ca să n-o amărască mult. Apoi închide bine ușa casei sale, ca să nu plece Hristos și să rămână singuri și pustii…

 Pentru Ghetsimana, Suferința îi întărea credința…Nu s-a împuținat la suflet. Ba dimpotrivă.Ea era cea care le dădea acum curaj tuturor.

            Pe Agnia puterea iertării o va vindeca. Privea cu ochi rugători spre icoana Maicii Domnului –ajutătoarea fecioarelor-rugând-o să-i dea ajutor, căuta în tăcere, liniștea în căldura rugăciunii.Psaltirea și Evanghelia îi mângâiau durerea și  în final va cunoaște și bucuria născută din suferință. Hristos căuta un loc de odihnă și a văzut-o pe Agnia jerfindu-se pentru toți. A intrat în inima ei și a umplut-o de bucurie.

Alice  se va convinge că Ziua te amăgește cu grijile ei. Iar când nu există credința care să-ți îndulcească sufletul,vine ispita și-ți aruncă în brațe lucrarea ei. Dacă nu-ți dai seama de asta,alergi mereu și nu apuci  să faci nimic. Ochii duhovnicești o  pun în fața  adevărului de a recunoște asprimea ca fiică, nerecunoștința ca soție și prietenă,falsitatea ca mamă.

Iubirea adevărată în Hristos o vor  îndrepta  spre suferința  celorlalți,va recâștiga statutul de fiică credincioasă ,de mamă  devotată, de soție  înțeleaptă.

Ce pot, prieteni, să vă spun acum ? Cartea aceasta  își merită pe deplin titlul Femeile suferinței și nădejdii. O recomand  pentru a  vă convinge și pe voi că Tristețea împărțită este jumătate din tristețe. Bucuria împărțită este bucurie îndoită și, precum binecuvânta Pr.Porfirie, la Milesi, primim și noi nădejdea că – Sufletul unit cu Dumnezeu, nu așteaptă moartea, așteaptă însăși viața .

Nădejdea aceasta ne schimbă și binele rămâne în continuare în oameni, în locuri și flori.

 

 

Autor :Ardeleanu Petra – Cătălina,clasa aXI-a

Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi – Onești

Îndrumător: prof.Kelemen-Pal Gabriela