”Doamnelor și domnilor, pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, Nadia Comăneci a obținut nota 10” (Galerie foto)
”Doamnelor și domnilor, pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, Nadia Comăneci a obținut nota 10”. Și de aici se scrie istorie. Pe 18 iulie 1976, la Montreal, o fetiță de numai 14 ani, dintr-un oraș mic, Onești, pe atunci Gheorghe Gheorghiu-Dej, uimea lumea sportului cu o performanță greu de egalat.
Ioan Chirilă, în cartea documentar despre viața și cariera Nadiei Comăneci, descrie momentul de zece din istoria gimnasticii: ”Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată. Și-a țuguiat buzele. (Un copil îmbufnat). Atacul se produce pe neașteptate. Bara, curățată tot de Mariana, tresaltă. I se aud încheieturile. Duelul e aprig. Paralele nu vor să cedeze. Un ochi atent le-ar putea surprinde vibrațiile aspre. Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând șocul cu paralelele, care par să pândească cea mai mică deviere, pentru a frânge elanul cutezătoarei. Părul fetei arde vălvătăi, scăpat din strânsoarea codiței de cal. Marta privește cu admirație, ca și cum n-ar fi în cauză, looping-urile acestui mic avion cu reacție. Karolyi a și parcurs mental tot exercițiul. Așteaptă, fără respirație, aterizarea. (Pentru că aterizarea e singura care mai poate ciunti acest exercițiu de geometrie pură, cu intrări și ieșiri din orbită calculate până în umbra secundelor.) Zbor final! Stop!! Urale!!! Publicul simte, uneori, mai bine. Nadia e înfierbântată de efort. Pentru ultima oară în această seară obrajii ei sunt rumeni. Toate camerele TV o fixează. Viteza succedării planurilor e o dovadă a faptului că regizorul pare obsedat de prim-planul fetiței. Nadia așteaptă. Dorina își frânge mâinile, de nerăbdare. Mariana se întoarce cu spatele, de emoție. Gabriela își presează tâmplele, ca și cum ar fi cuprinsă de migrenă. Și deodată – cum avea să scrie mai târziu Karolyi – s-a prăbușit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut clar a fost apariția notei pe tabela electronică, adică acel 1,00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjorul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi, totul s-a transformat într-un tumult. Fotoreporterii n-au mai respectat consemnul și au invadat sala. Vladislav Rastorski, antrenorul Ludmilei Turișceva, aplauda din fotoliul lui, cu jovialitatea sa de om, incapabil de invidie. Nadia a ieșit, în sfârșit, din carapacea sa și a ridicat brațele sus, oferind fotoreportorilor și operatorilor cea mai adevărată imagine a victoriei.”
Pentru că astăzi este ziua primului 10 din istoria gimnasticii, am pregătit o galerie foto cu imagini din colecția bibliotecii cu Nadia Comăneci și echipa de aur.
