”Ora” de Marin Sorescu
”Ora
Când lucrurile obosite de-atâtea sens
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliței.
Pereți, tavan, cer și univers,
Nu vă lăsați totuși prea greu
Pe mine,
Și eu mă mai țin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a și început să nu mai fie
La un capăt.”
(”Ora” – Marin Soresecu)
