ZIUA EROILOR

Unitatea naţională, este cel mai mare şi mai însemnat act istoric pe care l-a săvârşit neamul nostru românesc. Acest act, dorit de veacuri de întreagă suflarea românească, s-a săvârşit prin ajutorul providenţei divine şi jertfele uriaşe de sânge pe care le-au adus pe altarul patriei sutele de mii de eroi ai neamului nostru.

În ziua de 8 august 1917, văile Slănicului, Oituzului și Cașinului începură să răsune de glasul tunului, iar povârnișurile munților se umplură de trupe austro-germane ce se îndesau să coboare spre Trotuș. Generalul austriac Rohr băgase în luptă aripa dreaptă a grupului său de armate, ca să dea mâna cu Mackensen la Adjud, în spatele armatelor româno-ruse din văile Șușiței și Putnei. Bătălia de la Oituz începuse și se va desfășura paralel cu cea de la Mărășești.

Corpul XI rus, care constituia aripa stângă a Armatei a IX-a ruse, fusese înlocuit cu unități române din Armata a II-a. La 2 august sosise Divizia a 7-a română, adusă de la Siret. Ea ocupase la început tot frontul, de la Dofteana la Măgura Cașinului. La 4 august sosise și Divizia a 6-a, scoasă din frontul Vrancei, după un marș obositor, din cauza căldurii și a pantelor care trebuiau mereu urcate și coborâte. Ea a ocupat frontul între valea Oituzului și Măgura Cașinului, permițând Diviziei a 7-a să-și scurteze frontul. Cele două divizii române vor primi lovitura lui Rohr și vor avea sarcina să păstreze închisă poarta Oituzului, pecetluită și sfințită cu sângele atâtor mii de eroi în campania anului 1916.

Frontul Diviziei a7-a începea la vărsarea pârâului Sărăriei în râul Dofteana, unde se lega cu Corpul XXIV rus. De aici se întindea spre sud peste dealul Pravila. Plaiul Câmpului tăia valea Slănicului pe la capul de sus al satului Slănic, urca dealul Borțiș peste vârful Ungureanu și se lega la cota 550, pe malul de nord al văii Oituzului, cu dreapta Diviziei a 6-a române.

Cele trei divizii: 7,6,8, constituiau corpul IV de armată, comandat de generalul Văleanu-aripa dreaptă a Armatei a II-a române, de sub conducerea generalului Averescu. Numai diviziile 7 și 6 au luat parte la bătălie, divizia a 8-a rămânând în afara sectorului bătăliei.

În dimineața zilei de 8 august, la 6 dimineața artileria austro-germană începu un bombardament violent asupra sectorului din dreapta, ocupat de ruși. La șapte dimineața tunurile de toate calibrele bubuiau pe toată întinderea frontului Corpului IV român. Focul artileriei grele se concentra în special asupra punctelor Pravila, Ungureanu și în regiunea șoselei Oituzului. Efectele bombardării erau distrugătoare. Românii nu avuseseră timp să construiască șanțuri și adăposturi solide; din această cauză, pierderile noastre au fost foarte mari.

La aripa noastră dreaptă, în sectorul Brigăzii a 13-a, cel dintâi atac al infanteriei dușmane s-a produs la ora 10.20 și s-a dat în două direcții: pe pârâul Câmpurile, între vârful Pravila și valea Slănicului, și asupra aripii stângi a Regimentului 27. Atacurile au fost oprite în tirul de baraj al tunurilor, mitralierelor, grenadelor și puștilor soldaților noștri. Alte două atacuri date între orele 4-5 după-amiază prin valea Câmpurile, n-au avut un rezultat mai fericit.

Mult mai rău stăteau lucrurile în sectorul Oituzului, unde trupe germane, würtembergheze și bavareze dădeau atacul principal pregătit de un năpraznic bombardament cu calibre mari. Frontul român e rupt în sectorul Regimentului 16 Suceava. Cota Ungureanu e atacată de dușman din toate părțile. Soldații campaniilor 9 și 10 contraatacă și resping pe dușman, dar acesta din urmă începe un nou bombardament care îngroapă sub dărâmăturile tranșeelor pe aproape toți oamenii celor două campanii. Trupele regimentului au trebuit să părăsească vârful cu pierderi mari, retrăgându-se pe vârful Iordogatu, pierzând însă legătura cu Divizia a 6-a vecină.

La sudul văii Oituzului, dușmanul reușește să rupă frontul nostru între regimentele 11 Siret și 7 vânători. Trupele noastre dau contraatacuri, la care iau parte rezervele regimentare și batalioane din regimentul de marș. Inamicul respinge toate contraatacurile și înaintează în coloane din ce în ce mai puternice de-a lungul văii Leșunțu Mic, ocupă vârful Bâlcuța pe malul de nord al văii.

În sectorul din stânga al Brigăzii a 11-a din Divizia a 6-a, inamicul a dat numeroase atacuri pe dealul Lacului, reușind uneori să câștige teren, pe care apoi l-a pierdut în urma contraatacurilor viguroase ale Regimentului 10 Putna. Același lucru s-a întâmplat și pe frontul Diviziei a 8-a române,în fața Măgurii Cașinului.

Rezultatul zilei sângeroase de 8 august a fost că frontul nostru a putut fi menținut la cele două aripi extreme, însă a fost împins la centru, în lungul văii Oituzului, sub presiunea puterii covârșitoare a inamicului.

În zorii zilei de 9 august, la ora 4.30 dimineața, dreapta Diviziei a 6-a, împreună cu Divizia a 7-a, pornesc la contraatac, spre a recâștiga terenul pierdut.Trupele înaintează vreun km, dar sunt oprite de un puternic foc de baraj al artileriei inamice. În sectorul Slănic, inamicul ocupă Pravila iar între Slănic și Oituz ocupă Iordogatu. De-a lungul Oituzului, alpinii wurtemberghezi intră în Ferăstrău; la sud forțe puternice inamice, înaintând pe valea Leșunțului, ocupă dealul Arșiței, pe care Regimentul 7 vânători, prea slab, nu poate să-l reocupe. În dimineața zilei de 10, frontul nostru de luptă se găsea pe linia: pârâul Dofteana (în legătură cu rușii)- culmea Nineasa- înălțimea nord de pârâul Bâtca- vârful Cireșoaia- valea Slănicului-dealul Muncel-dealul Matiușca -șoseaua Oituzului, între Ferăstrău și Grozești- dealul Leșunțului-dealul Sticlăriei-dealul Chioșurile- (nord-vest de Măgura Cașinului), unde se lega cu Divizia a 8-a.

Criza tactică a bătăliei de la Oituz se apropie de apogeul ei. În dimineața zilei de 10 august trupele noastre, sfârșite de oboseală și decimate de luptele sângeroase din zilele precedente, sunt amestecate unele cu altele. În sectorul Brigăzii a 14-a ,inamicul reia bombardarea și înaintarea. Regimentul 16 Suceava era ca și desființat. Un detașament de vreo 400 de oameni, format din trupe amestecate de la diferite unități, care se găsea izolat pe dealul Muncel, se vede înconjurat și atacat din față și din spate. Detașamentul așteaptă sosirea nopții, se aruncă pe întuneric asupra inamicului, își face loc cu baioneta, reușind să se retragă pe dealul Coșna. Comandantul regimentului 16 Suceava adună vreo 100 de oameni în retragere și reușește să oprească înaintarea inamicului. Cu toate forțele adunate pe dealul Coșna-trei campanii- se încearcă un contraatac spre dealul Muncel, care nu reușește. Căpitanul francez Paul Berge, atașat Regimentului 16 cade ucis de gloanțe, strigând soldaților: ,,Înainte băieți, mereu înainte!’’, dar contraatacul său reușește să scape pe colonelul Cezar Mihail, comandantul regimentului 16 Suceava, rămas în liniile inamice.

Pe frontul Diviziei a 6-a ne-am putut menține aproape toate pozițiile.Cu ajutorul a două batalioane de întărire s-a atacat linia inamicului și s-a putut reocupa o parte din pozițiile pierdute,însă fiind contraatacați din nou cu forțe superioare, eram nevoiți să ne retragem pe vechile poziții.

Veșnică recunoştinţă tuturor eroilor noştri, care şi-au vărsat în toate timpurile sângele pentru neamul şi ţara noastră!