”Se înalță văzând cu ochii” … un oraș

În ziarul ”Oneștiul nou” din noiembrie 1963 pe prima pagină apărea o cronică de șantier, semnată de Mihai Pauliuc, în care era prezentată activitatea constructorilor Șantierului nr. 3. Se lucra intens la finisarea blocurilor cu 9 etaje ridicate prin metoda glisării. Concomitent cu acesta se făceau și ultimele pregătiri pentru ridicarea primului bloc din elemente spațiale care urma să aibă 12 apartamente.

După cum apare în cronica de șantier: ”în ziua hotărâtă: 24 noiembrie, la fața locului în jurul fundației și-au dat întâlnire justificată și competentă colectivului căruia i-a revenit cinstea de a îmbogăți peisajul urbanistic cu încă un detaliu arhitectonic.”

În articol este descrisă munca celor de pe șantier și cum se ridica etaj după etaj. ”Iat-o cum, la comanda mecanicului, își mișcă lent în sus brațul de oțel la capătul căruia, prinsă într-un cârlig, se balansează ca într-un carusel rama care ține în patru colțuri urechile elementului principal. Încă o comandă, încă un semn, încă o manevră dibace și, rând pe rând, încăperile cărora le lipsește numai mobila, sînt așezate cu precizie matematică, una lângă alta, pe cadrul de beton al fundației. Și tot așa: parterul, primul și al doilea etaj, în total 48 de elemente formând 12 apartamente.”

Această cronică ne-a rămas peste ani ca mărturie cum s-a cosntruit un oraș.

Iată că așa orașul nostru Onești s-a înălțat.