A DOUA EPOCĂ A FIERULUI
Epoca fierului corespunde perioadei istorice când producția fierului era cea mai sofisticată etapă a metalurgiei. Răspândirea tehnologiei fierului precum și marea abundență de surse de minereu de fier a făcut ca acest metal să fie mult mai ieftin decât bronzul și a fost adoptat pe o scară largă.
A doua epocă a fierului [450 (300) î.e.n.-106 (270) e.n.] mai poartă denumirea de la Tène, (prima fiind Hallstatt), după localitatea cu același nume de pe lacul Neuchâtel din Elveția, unde au fost descoperite materiale caracterizând o nouă epocă și o nouă cultură, de etnicitate celtică, pe care cetele de războinici celți, aveau s-o răspândească în toate direcțiile, inclusiv pe teritoriul țării noastre.
Termenul de La Tène, indică și manifestările materiale și spirituale ale altor neamuri contemporane celților ( cultura La Tène daco-getică, germanică, tracică, iberică etc.). Termenul se referă nu numai la a doua epocă a fierului, dar și la toate diviziunile cronologice corespunzând diferitelor culturi ale acestei perioade.
În epoca La Tène, centrele de civilizație elenică întemeiate pe litoralul Mării Negre (Histria, Tomis, Callatis) vor influența dezvoltarea social-economică și culturală a localnicilor.
Se va adăuga ulterior influența factorului roman, iar cucerirea romană a teritoriului dobrogean de azi și al Daciei a pus capăt, în chip violent, dezvoltării culturii La Tène geto-dace din acele teritorii, dar aceasta și-a continuat evoluția sa, în masa dacilor liberi, până în pragul epocii migrațiunilor. Au venit în plus influențele și pătrunderile celților, celtismul devenind un al treilea factor, iar factorul scitic încă își continua acțiunea. Pe lângă toate aceste influențe, dezvoltarea băștinașilor își urma calea sa internă, sprijinită pe vigurosul fond tracic, și neîncetatul progres al forțelor de producție.
Datorită exploatării sistematice a minelor de fier, a extragerii fierului și prelucrării lui, majoritatea uneltelor erau lucrate din acest metal. Apare plugul cu brazdă de fier și securea, agricultura devenind o ocupație de bază, ca și creșterea vitelor. Vânătoarea și pescuitul pierd din importanță. Se intensifică și creșterea animalelor. Aceste două ramuri ale economiei geto-dace rămân dominante. Relațiile de schimb cu negustorii greci devin mai intense. Ia naștere un adevărat meșteșug al olăritului, olarii folosind roata cu turație rapidă și arderea vaselor în cuptoare cu reverberație, alături de ceramica tradițională, lucrată cu mâna. Aceste noi procedee, au dus la îmbogățirea formelor ceramice și la creșterea lor cantitativă.Vasele erau vândute în piețele cetăților și în sate, alături de produse agricole, direct sau prin intermediul negustorilor. Evaluarea și vânzarea se făceau cu ajutorul monedei, într-o epocă mai veche ( sec. 5-3 î.e.n.) numai cu monede de tip grecesc, mai târziu și cu monede indigene ce imitau emisiunile originale grecești și macedonene.
Familia monogamă devine din ce în ce mai mult celula economică a societății. Lupta pentru putere este o altă caracteristică a vremii, desfășurându-se între vârfurile cele mai înalte ale aristocrației geto-dace. Caracterul militar al organizării uniunilor de triburi, se menține în toată epoca La Tène și el devine și mai acut în vremea lui Burebista.
Din cea de-a doua Epocă a fierului, în partea de N-V a cartierului Slobozia, al municipiului Onești, a fost descoperită o necropolă de incinerație distrusă, în mare parte, din cauza alunecărilor de teren. Mormintele de incinerație în urnă, cu sau fără capac, erau depuse în gropi sepulcrale de formă rectangulară, cu dimensiunile de 2/0,80 m și adânci de aprox. 1 m, un singur mormânt având resturile cinerare depuse direct în groapa funerară.
Materialul ceramic descoperit la Slobozia este reprezentat de vase de factură autohtonă în formă de sac sau clopot, modelate cu mâna, de culoare brună, cu nuanțe de la roșcat până la brun-cenușiu. Străchinile și castroanele tronconice, au fost folosite ca și capace pentru urne și lucrate în aceeiași tehnică. Ca piese de ofrandă au fost depuse: cuțitașe din fier, o brățară din sârmă de bronz crestată, ornamentată cu trei motive stilizate zoomorf, vârfuri de săgeată din bronz cu trei muchii, acestea fiind arse odată cu defunctul în apropierea gropii funerare.
Descoperirile de la Slobozia, aduc prin ele însăși o contribuție prețioasă la cunoașterea perioadei de sfârșit a primei epoci a fierului și de început a celei de a doua epoci a fierului, în regiunea subcarpatică a Moldovei.
