PINTADERA

În literatura arheologică română, cât și în cea străină, pintaderele au fost încadrate, în general, la „mici descoperiri de obiecte de lut” sau la categoria „diverse obiecte”, originea acestor piese fiind anatoliană , iar prezența lor la Dunăre și la nord de fluviu făcându-se odată cu neolitizarea și pătrunderea succesivă a grupurilor de populație.

Pentru confecționarea pintaderelor s-a folosit doar lutul, însă în foarte puține cazuri, în Anatolia și Grecia s-a folosit și piatra. De multe ori, s-a folosit un lut semifin, cu pleavă, nisip, cioburi pisate, dar în unele cazuri s-a folosit și un lut de bună calitate, bine degresat și bine ars, la roșu, roșu cărămiziu sau brun.

Din punctul de vedere al decorului, constatăm o mare varietate de simboluri.

Uneori s-au folosit linii incizate/imprimate, dispuse în unghi, motive meandrice în relief. Elementele decorative s-au realizat folosindu-se tehnicile exciziei, inciziei și canelarea.

Pintaderele ar fi putut fi utilizate cu scopul de a conferi, arăta, întări şi a reproduce o gamă semnificativă de concepte culturale sau personale, cu referire la clasificare, identitate, statut, genealogie, producţie, posesie-proprietate, ordine, autoritate, protecţie, fertilitate, potenţă, calitate, autenticitate, moralitate şi valoare. Pornind de la spirală, simbolul utilizat cel mai frecvent în decorarea pintaderelor, care figurează atât pe vasele, cât mai ales pe plastica antropomorfă cucuteniană, îndeosebi în reprezentările personajelor feminine, putem să admitem intenţia de asociere a acestui tip de obiecte , precum şi a motivului lor principal de decor, spirala, cu imaginea feminităţii. Putem lua în considerare şi faptul că spirala, care decorează pintaderele, poate fi asociată cu anumite concepte de spiritualitate având la bază ideea de ciclitate.

Constantin Matasă, în monografia aşezării de la Bodeşti-Frumuşica (jud. Neamţ), utilizează termenul francez „pintadère” şi consideră că cele şapte piese cu ornament, precum şi cele 13 fără decor, erau folosite la imprimarea culorii roşii pe trupul uman.

În monografia aşezării cucuteniene de la Hăbăşeşti (jud. Iaşi), pintaderele au fost definite ca „Peceţi de formă circulară şi relativ plate, prevăzute cu un mic mâner şi având pe faţa inferioară un motiv decorativ săpat în lutul încă moale, înainte de arderea obiectului în cuptor”.

Literatura de specialitate şi publicaţiile în limba engleză utilizează în general, alături de termenul „pintadera” şi alţi termeni cu privire la acelaşi tip de obiect, precum „stamp” , „stamp seal” sau „clay stamp” . În dicţionarul arheologic de specialitate (archaeology-wordsmith) termenul „pintadera” este descris ca „obiect mic din teracotă, constând dintr-o ştampilă decorativă cu un nod mic pe spate pentru a putea fi ţinut. Suprafaţa de ştampilare este plată, concavă sau convexă. S-a sugerat că acestea serveau la aplicarea pigmenţilor pe pielea umană cu motive repetate ca o alternativă a tatuajului” .

Cu privire la confecţionarea şi întrebuinţarea unor astfel de piese rar întâlnite (pintaderele) în cadrul complexelor arheologice neolitice şi eneolitice, cercetătorii au emis de-a lungul timpului o serie de ipoteze dintre care amintim:

– utilizarea pieselor la tatuare sau imprimare cu un oarecare rol cultic;

– pictarea corpului prin imprimarea decorului pe piele;

– decorarea textilelor sau a ţesăturilor în perioada neolitică;

– pintaderele au fost considerate ca purtătoarele semnelor „scrierii dunărene”;

– semnele de pe partea discoidală ar fi fost astfel destinate transmiterii unor informaţii cultice sau de natură socială;

– pintaderele au servit ca mijloc de identificare a unei persoane, a unei gospodării sau a unei autorităţi politice;

– ca obiecte de cult, aplicarea decorului pe piele ar fi avut rolul de protecţie împotriva spiritelor rele;

– nu este exclusă nici posibilitatea ca imprimarea motivului de pe pintaderă să fie considerată ca aducătoare de noroc;

– faptul că unele mânere ale pintaderelor prezintă perforaţie se presupune că acestea puteau fi purtate ca pandantive;

– pintaderele puteau fi ataşate pe haine;

– pintaderele puteau desemna prin imprimare, proprietarul sau meşterul care a executat un anumit obiect, cuprinzând şi informaţii legate de cantitate, tip, calitatea unui anumit bun.

În comuna Bogdănești, pct. Podeac, a fost descoperită o pintaderă din Eneolitic, cultura Cucuteni B, avînd baza circulară şi mânerul, probabil dreptunghiular, rupt din vechime. Decorul său constă într – o spirală canelată. Pe corp prezintă urme de cortex calcaros. Pintadera se află în expoziția permanentă a Muzeului Municipal de Istorie Onești.

În prezent, este dificil de stabilit cu exactitate care a fost funcţionalitatea acestei categorii de artefacte. Imprimeul creat prin utilizarea pintaderelor putea avea un rol pur decorativ, fără nici o implicare de ordin cultic sau de natură magică sau religioasă.