Boboteaza – Ziua purificării prin apă
Ciclul sărbătorilor de trecere dintr-un an în altul include, în tradiția românilor, praznicul creștin al Botezului lui Iisus Hristos, numit și Teofania sau Dumnezeiasca Arătare – popular, Boboteaza, iar în Transilvania, Ziua Crucii sau Apă-Bobotează – după riturile pe care le săvârșesc preoții în această zi.
Ajunul Bobotezei este o zi în care creștinii păstrează cu desăvârșire postul, curățenia trupească și sufletească pentru că precede momentul nașterii spirituale a lui Iisus și al sfințirii apelor și pentru că este pusă sub semnul minunilor și al martiriului a doi mucenici ai lui Hristos: episciopul Teopempt al Nicomidiei și vrăjitorul Teona cel convertit la creștinism.
Din majoritatea punctelor de vedere, ajunul Bobotezei, prezintă similitudini profunde și evidente cu Ajunul Crăciunului întrucât sunt purtătoarele acelorași semnificații religioase și beneficiază de același strat de credințe precreștine.
Masa din această zi era pregătită în Moldova cu aceeași solemnitate și rigoare ca și cea dinaintea Crăciunului pentru că ea reunea în mod simbolic tot sporul casei ce trebuia sfințit, consacrat. Nu lipseau grâul fiert și îndulcit cu miere căruia i se adăugau mac, miez de nucă și zaharicale, plăcintele umplute cu varză, nici cele cu mac ori cânepă, prunele afumate și fierte, iahnia de bob sau de fasole, găluștele cu crupe, dar mai ales, colacii și vinul. Sufletele morților erau așteptate cu pâine, apă și sare ce se păstrau pe masă încă trei zile după ce erau sfințite.
Odată cu bucatele destinate familiei erau sfințite de preot sare și tărâțe pentru vite, paie din așternutul cloștilor, iar preotul primea un fuior de cânepă.
Boboteaza este unul dintre prilejurile de sfințire a casei de care se crede că depinde înțelegerea și bunăstarea familie, de aceea preotul și însoțitorii săi sunt întâmpinați cu o oarecare emoție. Cunoscând credința în puterea miraculoasă a busuiocului de a revela în vis chipul viitorului soț, preoții nu uită niciodată să lase la casele cu tineri necăsătoriți o mlădiță, făcând totodată urările cuvenite și mult așteptate.
Sfințirea apelor, sfințirea Aghezmei Mari sau Iordanul este una dintre datinile cele mai importante din această zi care este dedicată aducerii aminte a Botezului pe care Iisus Hristos l-a primit în apa Iordanului de la Sfântul Ioan Botezătorul.
Apele sfințite sunt dătătoare de curățenie, sănătate, vigoare și fecunditate, de aceea, în ciuda gerului proverbial, tinerii se întrec în a aduce crucea din apele înghețate.
Apa de la Bobotează este unul dintre antidoturile magice și curative căruia oamenii îi atribuie nenumărate calități. Apa sfințită în ziua de Bobotează nicicând nu se strică și, afară de aceasta, e lecuitoare și tămăduitoare de orișice boală.”
Caracterul prevestitor al Bobotezei este desigur legat și de semnele meteorologice. De fapt, odată trecut solstițiul, iarna se scurtează iar puterea soarelui crește încetul cu încetul, de aceea se spune că, după ce ”am dat ziua aceasta la spate”, nu trebuie să ne mai temem de iarnă fiindcă ”am și pus mâna pe primăvară”.
Bogăția credințelor, tradițiilor și obiceiurilor din ziua de Bobotează o consacră ca pe o sărbătoare cu profunde și vechi semnificații atât creștine, cât și precreștine, ce converg către ideea de purificare și stimulare, de punere sub bune auspicii a unui nou început.
Bibliografie:
”Sărbătoarea noastră cea de toate zilele”- Narcisa Alexandra Știucă.
