
Timpul înnoit
Ziua de 1 ianuarie este respectată ca un moment ce decide asupra viitorului tuturor. Există o seamă de credințe mărunte bazate pe ideea de început, de inaugurare sub bune auspicii: nu e bine să dormim, întrucât vom moțăi și vom fi lipsiți de vlagă; nu trebuie să împrumutăm sau să luăm bani, ca să nu sărăcim și neapărat trebuie să chefuim și să strănutăm pentru a fi sănătoși tot anul.
Ca orice mare sărbătoare, aceasta prevestește semnele vremii: dacă e ger mare și zăpadă, dacă în aer plutesc steluțe înghețate sau dacă se pune chiciură pe pomi, anul va fi mănos și vor fi multe cununii, dar dacă vremea este moale, atunci vara va fi și ea potolită, fără arșitță și va ploua abundent; pâcla și moina aduc boli, iar vremea senină aduce pace și îndestulare oamenilor.
Urătorii din dimineața Anului Nou poartă în mâini sorcove, bețe împodobite cu flori artificiale, beteală și poleială cu care îi ating pe toți ai casei, în timp ce rostesc o formulă magică versificată.
Odinioară, sorcova era de fapt un mănunchi de crengi de pom roditor puse la înmugurit în seara de Sf. Andrei și menite de copii cu cuget curat fiecăruia pe care-și punea în gând să-l sorcovească. La acestea fac aluzie și versurile ce pun într-o relație directă omul cu natura: ”Să trăiți/ Să-mbătrâniți,/ Ca un măr,/ Ca un păr,/ Ca un fir/ De trandafir.”
După ce primele ceasuri ale noului an s-au scurs cu primirea celor din urmă vestitori și urători, șirul petrecerilor se reia. ”Oamenii se firitisesc, ca să fie cum e mai bine peste an, să le dea Dumnezeu sănătate, bucurie, noroc și spor. În ziua aceea să pui gând bun la toate și a bine să le menești, ca rămân așa. Atunci să te păzești, să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi” – sfătuiau bătrânii odinoară.
La mulți ani, cu bine și sănătate!
Bibliografie:
”Sărbătoarea noastră cea de toate zilele”- Narcisa Alexandra Știucă.