Plugușorul

Întâmpinarea Anului Nou este pusă, în viziunea majorității românilor, sub semnul unei embleme tradiționale: ”Plugușorul”. Atâta vreme cât debutul muncilor agrare a coincis cu noul an – începutul anului agrar fiind datat la 1 martie – acest obicei era de fapt un ritual ce punea sub bune auspicii cea mai importantă dintre ocupațiile străvechi. Odată cu transgrerarea anului nou calendaristic de la 1 martie la 1 ianuare, adică pe la începutul secolului al XVIII-lea, obiceiul, la origine, ceremonialul primei brazde, cu adânci rădăcini în culturi antice ale fertilității, a devenit o prefigurare simbolică a muncilor agrare.

Urăturile sunt creații cu totul remarcabile ce îmbină teme, motive și formule poetice tradiționale agrare. Sunt un fel de ”jurnal de zi” în care, scadând și declamând  cu o forță sugestivă și o vervă demne de toată admirația, oratorul dezvăluie toate neîmplinirile de peste an, dă glas nemulțumirii, dar și speranțelor, dă în vileag tarele sociale și distorsiunile în relațiile dintre oamenii.

Textele mai vechi, înregistrate prin anii 50 până prin 70, evocau figuri ale unor hoți de codru, precum și anii grei de război, cu jertfele de la Cotul Donului și incursiunea în Munțiii Tatra, dar și alte evenimente economice și sociale, ce au zdruncinat echilibrul satului tradițional românesc: industrializarea forțată și navetismul, instituirea monopolului de stat asupra alcoolului, cooperativizarea, moda Malagamba și hippy.

Spuse în prag de sărbători în formulări comice și ironice, duse uneori până la satiră și sarcasm, toate aceste rele sunt puse la colț, arătate cu degetul, spre a fi, în anul ce vine, alungate și date uitării. Timpul festiv nu îngăduie tristețe și resemnare,  de aceea urarea amplă de final este croită după tiparele vechi, într-o notă optimistă, idealizată, căreia nu-i lipsește comicul de dragul comicului și chiar autoironia.

Exemple de urături vechi:

”S-a împrăstiat

Vestea-n lung și-n lat

Că de undeva

A pornit încoa,

Peste munți urcînd,

Peste șes trecînd,

Nalt și voinicos,

Ca un Făt-Frumos,

Anul nou vestit,

Neasemuit.”

 

”Aho, aho

Măreț An nou,

Am pornit-o la urat,

La urat, în lung și-n lat

La ogoare fără hat

Și la viața nouă-n sat,

Și-n orașe-am mers, în case,

Nalte toate și frumoase,

Și-am urat de bucurie,

Care peste tot să fie,

Hăi-hăi!”

 

”Aho-aho

Am  mai ura,

Ni-i că vă veți supăra

Că vă ținem noi din treabă

Și-aveți astăzi mare grabă,

Spor la muncă vă dorim,

La anul să vă găsim

sănătoși și mai bogați.”

 

”Plugușorul nostru drag

Trage brazda pînă-n prag

Și nu are boi la roată,

ci tractor voinic îl poartă;”

 

”Ca florile de pe șes

Și-i aduc săteanului

Bogația anului.

Cîtă frunză stă pe leasă,

Tot atîtea vaci de rasă.”

 

”Am urat cît am urat,

Și-ntre timp s-a înnoptat

Și mai avem de urat.

Nu fiți însă supărați,

Puțintel mai așteptați,

Că la anul viitor

Vă mai spun un plugușor,

Mînați, măi, băieți mînați!

 

”Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și m-ascultați,

Să vestesc cu bucurie

Cum a fost și ce-o să fie.

Mînați, măi, băieți mînați”.

 

Bibliografie: ”Sărbătoarea noastră cea de toate zilele” – Narcisa Alexandra Știucă

Exemplele de urături din ”Culegere de plugușoare și jocuri” (1962)