Pregătiri pentru Anul Nou

Ajunul Anului Nou este de puțină vreme recunoscut drept Revelion, adică acea petrecere familială cu abundență de mâncare și băutură, cu zgomote, veselie și spectacole, mai mult, în  ținuturile moldave, acesta este concurat chiar și astăzi de ample desfășurări festive la care, cu mic, cu mare, participă toată suflarea satului.

Tot ceea ce nu a fost îngăduit un an întreg este îngăduit acum, când ierarhiile se răstoarnă; fiecare își poate ascunde identitatea atribuindu-și o alta – încifrată în trăsături hilare sau grotești ale unei măști sau ale unui travesti. Eliberați pentru puțină vreme de orice constrângere, oamenii pot fi și altceva și altcineva și pot face tot ceea ce le trece prin cap.

În tot acest amestec de bine și de rău, de hidos, respingător, terifiant și comic, în tot acest vârtej aparent fără noimă mai stăruie încă sensuri foarte vechi. Nu este vorba doar despre evocarea nedefinitului ce a stăpânit lumea înainte de urzirea ei, cum au spus savanții, ci de credința că toate relele – de la defecte și metehne omenești, până  la stări sufletești și realități sociale – trebuie alungate, exilate, anihilate, iar acest lucru se face, ca în orice demers de magie, prin dare în vileag, prin întrupare, iar apoi prin descompunere și distrugere definitivă. Numai așa se poate pătrunde într-un timp nou, purificat, ordonat, într-un început promițător.

În zilele premergătoare Anului nou și, parțial, pînă la Bobotează, actele rituale erau în general de divinație. Se încerca să se afle, pe căi neobișnuite, invocând, prin practici magice, puterea spiritelor, ce va fi în anul care urma: cum va fi timpul prin întocmirea și citirea calendarelor meteorologice, dacă anul va fi bogat sau nu în roade, dacă oamenii vor fi sănătoși sau bolnavi, dacă va fi pace sau război, dacă fetele se vor căsători și cum va arăta soțul.

 

Bibliografie: ”Sărbătoarea noastră cea de toate zilele” – Narcisa Alexandra Știucă

Sursă foto: foto vechi din colecțiile bibliotecii: viața culturală a Oneștiului.