Image Alt

14 DECEMBRIE 1458 – PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A MUNICIPIULUI ONEȘTI

14 DECEMBRIE 1458 – PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A MUNICIPIULUI ONEȘTI

  • Teritoriul actualului municipiu integrează vechile aşezări : Oneşti, Borzeşti ( Crucea de Piatră ), Slujeşti, Săcălâşeşti ( Slobozia ), Malu şi Lăbăşeşti.

  • Poartă numele unei legendare fiice dea lui Ştefan cel Mare, dar mai sigur reprezintă pe descendenţii unui boier – Oană.

  • Prima atestare documentară : 14 decembrie 1458 nume amintit pentru prima dată în actul emis de către cancelaria din Suceava, când Ștefan cel Mare voievod, confirma mănăstirii Bistrița, dania făcută de Mărușca, fiica lui Andrieș Slujescul și soția lui Negrilă. Aceasta dona mănăstirii

,, … giumătate de Slujeşti, unde a fost curtea tatălui ei, şi giumătate de

moară şi din tot venitul, giumătate, şi la Maluri amândouă cuturi

Oneştii şi Lăbăşeştii şi fântâna Horgei, unde a fost mânăstirea

tătâne-său …’’.

  • Dania făcută de Măruşca a fost ,, strâmbă “, satul Oneşti revenind Olgăi, probabil o altă fiică sau nepoată a lui Andrieş Slujescul.

  • Olga căsătorită cu Vâlcea, neavând urmaşi, lasă satul moştenire domnitorului Ştefan cel Mare, care la încorporat Ocolului domnesc Trotuş.

  • Împrejurări istorice fac ca satul să decadă ajungând silişte.

  • La 5 aprilie 1488 Domnul dăruieşte satul vărului său Duma pârcălab, documentul sublinind că siliştea este în acelaşi hotar ( cu satul Bogdana ), pe Trotuş, unde anume a fost Oană din Moişa , că a făcut parte din satele noastre, şi că i – au rămas Lui de la Vâlcea şi cneaghina lui Olga, cu privilegiu de la Alexandru vv.

  • În secolul următor o parte din satul Oneşti ajunge în proprietatea lui Ion Ciortan, iar cealaltă parte în proprietatea Micăi şi a surorii ei Maruşca.

  • 30 martie 1546 : Petru Rareş confirmă vînzarea – cumpărarea a trei părţi din sat. Erau vândute de Ion Ciortan, de Cerna fica Micăi şi de Anuşca fica Maruşcăi lui Băloş Ciortan şi fratelui său Silion Ciortan pentru 300 de zloţi tătărăşti.

  • În deceniile următoare proprietatea în sat se divide mereu, cu noi probleme şi noi proprietari.

  • În 1660 Salomeia, fata Condrei şi nepoata unui Ciortan, dădea lui Vasilaşco vornic partea ei de moşie din satul Oneşti pe apa Caşinului cu vad de moară şi loc de casă.

  • 1664, 27 octombrie. Act de vânzare a câtorva răzeşi din Oneşti pentru un vad de moară ce – l vând Mănăstirii Caşin.

  • 1664, 29 ianuarie. Eustratie Dabija vv. scrie staroştilor de Trotuş să aleagă moşia Oneşti pe apa Trotuşului, a lui iuraco vătaful, nepotul lui Băloş.

  • 1668, 1 august. Iliaş Alexandru vv. confirmă popii Udrea din Borzeşti, un loc de prisacă şi curatură şi un vad de moară la Oneşti, pe apa Caşinului.

  • 1670, 13 martie. Duca vv. întăreşte lui Pătraşco, fost postelnic şi fraţilor săi, ocina lor din satul Oneşti.

  • 22 august 1690 : sunt menţionate morile de la Oneşti făcute de către Necula Borze şi Gheorghe Verdeş, existente şi în deceniile următoare.

  • 1700, 20 august. Cartea lui Antioh Cantemir vv. prin care Gh.Zugravu este împuternicit a chema în judecată pe feciorii lui Popa Udrea de la care a cumpărat moşie în Oneşti.

  • 1719, 20 aprilie. Zapisul egumenului mănăstirii Bogdana prin care Gh.Zugravu este împuternicit să cumpere un vad de moară din Oneşti de la nepoţii lui Eftimie Cămăraşu .

1720, 1 septembrie. Actul de vânzare a lui Dumitrache Mustea cu fraţii săi

către jupân Lambru pentru un vad de moară în apa Caşinului şi moşie la

Oneşti.

1720, 5 septembrie. Ordinul lui Mihai Racoviţă vv. dat lui Gh.Zugravu ca

să stăpânească vadul şi moara de la Oneşti.

  • 1734, 19 octombrie. Actul de vânzare a lui Eftimie şi a fraţilor săi către jupân Costea Postelnicul pentru moșie la Onești.

  • 1736, 15 decembrie. Cartea lui Grigore Ghica vv. dată lui Costea Zugravu ca să stăpânească un vad de moară la Oneşti.

. 1737, 7 martie. Cartea lui Grigore Ghica vv. pentru moşia Oneşti, partea

lui Ilie şi Constantin, feciorii lui Gh.Zugravu.

. 1738, 15 mai. Actul de vânzare a lui Ioniţă, feciorul lui Procopie către

Costea Postelnicul pentru moşie la Oneşti.

30 aprilie 1739. Mărturia hotarnică a lui Neculai Ciute biv pitar pentru

alegerea satului Oneştii unde mânăstirea Bogdana are moşii.

9 iunie 1765. Porunca lui Grigorie Alexandru Ghica vv. către Manolache

bivvel armaş, ispravnicul ţinutului Bacău, ca să aleagă partea din Oneşti

care este a mânăstirii Bogdana de către răzeşii care o împresoară.

. 1763 9 aprilie. Zapisul unor răzeşi din Oneşti prin care recunosc vânzarea

unor părţi din moşia Oneşti către Catrina Zugrăvoaia.

. 1763, 6 iulie. Şetrarul Gheorghe Aslan dă verişoarei sale Catrina

Zugrăvoaia două livezi şi un vad de moară la Oneşti.

. 1774 – catagrafia satelor consemnează ca stăpân al Oneştiului pe

şetrarul Constantin Aslan. Satul avea 31 de case din care 15 erau scutite

de proprietar.

  • 1789 – satul avea 56 de case, 23 de birnici, 24 de holtei, iar ca animale de tracţiune 5 cai şi 52 de boi.

  • 1816 – Oneştiul avea tot statut boieresc, era al căminarului Constantin Aslan, avea 20 de liuzi birnici, 8 fiind scutiţi de bir de către stăpânul moşiei.

  • Cel ce reuşeşte, la mijlocul sec. XIX, reîntregirea moşiei Oneşti, este hatmanul Alecu Aslan, fiul căminarului Constantin Aslan şi al Eufrosinei Sandu Sturdza, sora domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza (1822 – 1828).

  • S – a născut la 25 aprilie 1804, în Iaşi.

  • Căsătorit în 1828 cu Zoe Cristescu, fica hatmanului Gheorghe Cristescu şi a Ilincăi Başotă, decedată în 1850. În 1852 se căsătoreşte cu Felicia Moser.

  • 1832, 13 ianuarie. Învoiala hatmanului Alecu Aslan cu schitul Runcu, prin care îi dă o moară la Răcăuţi şi primeşte 15 stânjeni din moşia Malu.

  • 1832, 12 iunie. Hatmanul Alecu Aslan dăruieşte schitului Runcu o moară la Cotul Ciucheşului pe Caşin, în hotarul Bucium, primind în schimb 15 stânjeni şi 5 palme în hotarul Malu.

  • 1838, 8 februarie . Schimb prin care hatmanul Alecu Aslan dăruieşte mânăstirii Bogdana partea lui din hotarul Răcăuţi cu un schit de maici şi ia în schimb a treia parte din moşia Oneşti.

  • 1838, februarie. Porunca mitropolitului Veniamin către Dimitrie, nacialnicul schitului Brazi să îndeplinească schimbul de moşii dintre hatmanul Alecu Aslan şi mânăstirea Bogdana

  • 1838, 21 aprilie. Scrisoarea hatmanului Alecu Aslan către egumenul Teofilact prin care îl cheamă la Oneşti pentru un schimb de moşii.

  • 1838, 13 mai. Scrisoarea mitropolitului Veniamin către hatmanul Alecu Aslan în care arată că schimbul de moşii este în dauna mânăstirii, iar pentru mosia Răcăuţi trebuie să mai dea 10 fălci.

  • 1838, 23 mai. Scrisoarea egumenului Teofilact către hatmanul Alecu Aslan în care arată că în afară de moşia Răcăuţi mai trebuie să dea şi altă parte, cerând moşia şi schitul Runcu pentru moşia Oneşti şi promiţându – i înscrierea lui printre ctitori.

  • 1838, 30 mai. Scrisoarea prin care Dimitrie proegumen la Brazi arată că schimbul de moşii este în pierdere pentru mânăstirea Bogdana, deoarece locul de la Oneşti este de frunte, pe când cel de la Răcăuţi este prost.

  • 1839, 11 martie. O nouă învoială între hatmanul Alecu Aslan şi mânăstirea Bogdana. Hatmanul dă toată partea lui din moşia Răcăuţi primind în schimb a treia parte din moşia Oneşti şi Teişoara din hotarul Buciumilor.

  • 1845. Procesul despărţirii moşiei Heltiul a mânăstirii Bogdana de moşia Oneşti la Siliştea Jăvreni a domnului hatman Alecu Aslan.

  • 185, 5 mai. Adresa Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii Publice către Antonie Dumbravă, egumenul mânăstirii Bogdana, cerând documentele de proprietate a schitului Buciumi ce urmează a fi hotărnicite ca urmare a plângerii mânăstirii împotriva hatmanului Alecu Aslan, proprietarul moşiei Oneşti, ce împresoară moşia mânăstirii.

  • 1853. Hotărnicia moşiei Oneşti a hatmanului Alecu Aslan, pentru aceasta fiind chemat vechilul mânăstirii Bogdana ca megieş.

  • 1853. Călcarea moşiei Iuga a mânăstirii Bogdana de către hatmanul Alecu Aslan, cu moşia Oneşti.

  • în timpul lui Ioniţă Sandu Sturza ( 1822 – 1828 ), obţine hrisov pentru deschiderea unui târg pe moşia sa Oneşti, iar în 1853 i se aproba şi o zi de iarmaroc.

  • 1842 – construieşte o spaţioasă şi modernă moară de apă pentru măcinatul cerealelor, ce va funcţiona până în 1962.

  • 1843 – 1849 – este ctitorită biserica Sf.Nicolae, catapeteasma fiind opera pictorului Gh.Tatarăscu.

  • La 20 octombrie 1861 hatmanul Alecu Aslan arendează, pentru o perioadă de 5 ani, moşia Oneşti lui Iancu Vasiliu pentru suma de 3.008 galbeni anual.

  • 19 decembrie 1864 moşia Oneşti este vândută de către Banca Moldovei lui Nicu Alcaz pentru suma de 44.600 de galbeni.

  • 8 ianuarie 1871 Nicu Alcaz revinde moşia Oneşti Băncii Moldovei care la 29 ianuarie 1881 o vinde lui Iordache Iuraşcu.

  • 1901 – proprietar al moşiei Oneşti devine Dumitru Ionescu, deputat şi primar al oraşului Brăila. Conform Cărţii de Hotărnicie, moşia avea 2.324 ha, în componenţa ei intrând :

-trupul Andreeşeşti – 240 ha;

-trupul Malu – 176 ha;

-trupul Buhoci – 190 ha;

– trupul Perchiu – 341 ha;

– trupul Schifirneaţă – 20 ha;

– trupul Teişoara – Candrea – 89 ha;

– trupurile Cireş, Prisaca, Bicheş, Baston – 82 ha;

– iarmarocul, velniţa, curtea cu grădina din Oneşti – 30 ha.

Program cu publicul Sediul central: Secțiile de împrumut și salile de lectură: Luni-Vineri – 9-17 Secția de Internet: Luni-Vineri: 8-16 Ludoteca: Luni-Vineri: 10-17 Sâmbăta și Duminica: Închis Filiala „Cosânzeana”: Luni-Vineri: 8-16 Sâmbăta și Duminica: Închis

Sediul central: B-dul Oituz 13A - Onești
Filiala Cosânzeana: B-dul Republicii 43 - Onești
(Parterul Școlii Gimnaziale George Călinescu, Corp B)

Telefoane:
Secretariat 0234 312202
Director 0234 324099
Filiala Cosânzeana 0234 317327

Persoane de contact
Ionuț Tenie - Director
Doina Bruma - Șef serviciu Relatii cu publicul, catalogare documente