Poezie pentru suflet: ”Altfel” de Eugen Jebeleanu

”Nori de cămăși, pat și hîrtie.

Nimic mai mult, cînd suntem goi

și plictiseala întîrzie.

Ceasul alunecă-napoi.

 

”E toamnă, pomii-și desfrunzesc

mătăsurile obosite.

Ai plînge – și rămâne plînsul

un plic închis peste orbite.

 

De-ar trece-acuma cineva

încet, ca timpul, pe sub casă,

de lîngă tine-aș luneca

să-mi caut pașii-n umbra joasă.

 

Steaua de zori se face sură

și piere-n vesta mea, deșartă.

Dar ochii, încă… –

Ochii-mpletesc cîte-o armură

pe fiecare haină moartă.”

(Altfel – Eugen Jebeleanu)