Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan, a izbucnit la 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.

         Răscoala din 1784, a cuprins rapid întreg Zarandul, întinzându-se cu repeziciune spre comitatele învecinate. Ajunși în Valea Mureșului, răsculații au început pregătirile pentru a ataca Deva și cetatea ei, unde se refugiaseră numeroși nobili și oficialitățile comitatului Hunedoara. Cele două atacuri din noiembrie 1784 asupra Devei, nu au izbutit. Răscoala a continuat să cuprindă noi și noi sate din munți, de pe Valea Streiului, pe Mureș, pe Arieș și spre Tîrnave.

         În acest moment de vârf al răscoalei, a apărut documentul cunoscut sub numele de Ultimatumul adresat nobilimii din cetatea Devei de către răsculați,în numele lui Horea, un adevărat program revoluționar care prevedea desființarea feudalilor, părăsirea moșiilor și împărțirea acestora poporului, precum și impunerea lor la impozite, asemenea tuturor contribuabililor, ceea ce ar fi însemnat statornicirea în Transilvania a unei noi societăți lipsită de proprietăți și privilegii feudale.

        Astfel, cum atestă documentele, cererea privind desființarea nobilimii (,,nobili să nu mai fie,,) circula printre țărani încă din timpul frământărilor legate de conscripția (înscriere la serviciul militar) de la sfârșitul verii anului 1784. După cum se știe, prin această înrolare, țăranii scăpau de iobăgie. În localitățile  Sângătin și Liorinț, precum și în satul Hăpria, oamenii afirmau că ,,pe nobili îi vor scoate din sat,,. La Sard, tot în comitatul Albei, țăranii declarau că nobilii urmează să trăiască cum vor ști, pentru că ei nu îi vor mai sluji. În această perioadă, întâlnim dealtfel, prima atestare a unui program sistematizat al revendicărilor țărănești: locuitorii satului Boziaș, de pe Tîrnave, voiau să intre în armată,cu condiția de a li se satisface următoarele cerințe: 1.,,Domni pământești (seniori feudali) să nu mai slujească; 2. Pământurile și gospodariile pe care le locuiesc să fie pe veci ale lor; 3. Să fie scutiți de contribuție regească; 4.Exerciții militare să facă numai o lună pe an.,,

       Ideea desființării nobilimii și a împărțirii pământului la țărani, precum și a scutirii de obligații feudale, a fost larg răspândită în timpul răscoalei, constituind una din lozincile principale ale acesteia.

        Horea, comunică unui căpitan al său, Ursu Uibaru,că are rezoluție de la împărat (Iosif al II lea), ca țăranii să se ridice împotriva domnilor, pe cei care se împotrivesc să-i omoare, pe cei care nu- să-i lege și să-i ducă la Viena, iar averile lor să le prade. Tot Horea, vorbind răsculaților adunați la marginea satului Musca, le-a cerut să înlăture pe toți nobilii, precum și pe slujbașii domeniului Zlatna. Cloșca, a strigat și el în Baia de Arieș, că era poruncă să-i nimicească pe nobili. O iscoadă trimisă de autorități printre răsculați, raporta la întoarcere, că țăranii vor să pustiiască nobilimea cu totul și astfel, să scape de soarta iobăgească. În Țara Hațegului, pe Valea Mureșului- aceleași dorințe, aceleași gânduri: ,,Bunurile nobililor trebuie să se împartă între iobagi, ca răsplată a muncii lor și să se șteargă numele de nobil,,. Idei asemănătoare au emis și iobagii unguri.

     Ultimatumul adresat de răsculați nobilimii, este, actul sintetic al răscoalei, el vizând înlăturarea relațiilor feudale și rezolvarea marilor probleme care frământau societatea transilvană de la sfârșitul sec. XVIII.

      Amintirea răscoalei și a conducătorilor ei, a rămas mereu vie în conștiința poporului român.

      La 14 octombrie 1937, la Alba Iulia, a fost inaugurat un impozant monument în amintirea martirilor, operă a arhitectului Octav Mihălțan și a sculptorului Ion Negrulea