”
Când era pe-atunci…, așa își începea Buna în fiecare seară povestea. Niciodată însă n-am apucat să ascult sfârșitul vreuneia, care venea, probabil, mult după ce eu adormeam. Așa că draga mea Bună mi-a dat, fără să-și dea seama, cel mai de preț dar, povești fără final, pe care să le termin, după cum îmi amintesc de acele vremuri sau după cum se potrivesc nopților de iarnă de acum”.

Otilia Țeposu ne invită într-o călătorie spre copilări și povești.