Poezie pentru suflet: ”La porțile nopții”

”Entuziasmul nu este o stare sufletească de scriitor, spune undeva Paul Valery. Iată o vorbă, care, dacă își găsește în istoria literară exemple doveditoare, își află în schimb, cel puțin în aceeași măsură, exemple care o contrazic.

Un strălucit exemplu în această a doua privință îl reprezintă Ionel Teodoreanu. În toate scrierile lui, în toate paginile acestor scrieri, aș putea să spun că în fiecare frază pe care Ionel Teodoreanu a scris-o, el este scriitorul în a cărui stare sufletească, în momentul când scrie, predomină entuziasmul, înțelegând aici prin entuziasm acea exaltare a psihicului care tinde în chip imperios către expresia poetică.” (Al. Philippide)

”Am ajuns? Mi-s tălpile sînge

De-atîta pustie de cale

Stau frînt, așteptînd pe prag de prăpastie în umeda vale.

Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-

Ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare

Ce vuie-n adîncuri? Tăcere? Prăpădul? Ori zvon de urale?

O, Tată-al speranței, te-ntreb, Tu răspunde-mi:

Sînt Porțile Nopții? Sau Porțile Tale?”

(”La porțile nopții” – Ionel Teodoreanu)