Cartea pe care o iubesc – „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”

Ai atâtea vieți câte cărți ai citit. Fiecare carte te poartă într-o lume de basm, unde caii pot zbura până la stele, iar trandafirii se prind în horă acompaniați de flautul vântului. Zânele cu bucle de aur schimbă decorul după bunul plac al închipuirii, exact ca într-o imensă sală de teatru. Biletul este pofta de cunoaștere, iar, odată intrat, te poți așeza în primul rând sau te poți plimba pe scenă, printre personaje, așteptând cu nerăbdare ce îți rezervă culisele. Așa că nu invidia niciodată o pisică pentru cele nouă vieți ale sale. O pisică nu poate citi și nu poate participa la spectacole de teatru. Tu, însă, le poți transforma în vieți, unde te naști, trăiești o aventură soră cu imposibilul și rămâi fericit până la adânci bătrâneți. Asta da putere de super erou! Renaști de fiecare dată în alt loc, mereu cu alte persoane în jur. Cu toții putem face asta, de câte ori dorim.

Sunt sigură că eu am încercat de câteva sute de ori fără să mă plictisesc. Niciodată nu mi s-a părut că trăiesc de două ori același sentiment sau că pierd vreo secundă fără folos. Nici măcar nu cred că în aceste spectacole speciale timpul se scurge. Când acțiunea te captivează nu mai contează cât e ceasul, uneori citești ore bune, până când mama îți amintește că e ora cinei. Uiți de toate problemele care cer un răspuns și petreci timp cu noi prieteni de nădejde, departe de realitate. Aceste întâlniri în miez de noapte, într-o grădină secretă unde doar imaginația ta este cheia, îți oferă liniște și îți dau aripi să dansezi cu stelele. Fiecare dans e special, dar doar unul e de neuitat. Te poartă mai sus pe aripa unui vânt mai cald care te mângâie mai blând.

Aceea e cartea de care te-ai îndrăgostit. E unică și strălucește mai puternic decât Luceafărul pe raftul bibliotecii. E spectacolul în care joci și tu, regăsindu-te. E cartea la care îți întorci privirea în impas și cea pe care ai reciti-o doar pentru acele lacrimi pline de emoție de al final. E o întreagă lume plină de întrebări la care poate că niciodată nu vei găsi răspuns, pentru că e perfectă așa.

Pentru mine, o asemenea carte este „Departe de Chicago” de Richard Peck. De cum am citit titlul în vitrina plină de cărți a librăriei, mi-am dat seama că este vorba de o călătorie pe care nu trebuia să o ratez. Una departe de Chicago, loc neexplorat încă de mine. Așa că am acceptat cât se poate de bucuroasă și curioasă invitația. Am ținut-o mai multe zile pe raftul bibliotecii din camera mea, niciodată nu era momentul potrivit. În astfel de situații, bagajul pentru drum nu e un geamantan mare, plin până la refuz cu haine și parfumuri, ci o inimă ambițioasă și o minte liberă, gata să primească noi prieteni.

Am fost gata de îmbarcare abia la începutul vacanței de iarnă. În rucsacul pregătit pentru plecarea la bunica am găsit loc și pentru noua mea carte. Eram sigură că, departe de agitația orașului și de biroul plin cu manuale care mă aștepta la întoarcere, voi reuși să-mi fac timp pentru un meritat spectacol. Într-o dimineață, după ce bunica mi-a pregătit o cană cu ceai, m-am așezat în fotoliul comod de lângă soba caldă de teracotă. Am luat cartea în brațe și am deschis coperta pe care era însemnat cu litere mari, albe, titlul misterios. În scurt timp zburam prin propria-mi minte, până la gara din satul bunicii lui Joe și al lui Mary Alice. Niciun aparat de zbor nu m-a dus atât de departe. Cu fiecare cuvânt citit, în mintea mea se construia satul, iar la marginea lui, casa bunicii. Totul era atât de clar și de primitor, mă simțeam ca acasă.

Fiecare capitol era ca un armăsar înaripat care mă conducea ba la Clubul de Pescuit Sportiv, printre șerifi, ba la târg sau la paradă. Trăiam emoția și suspansul. Eram alături de personaje atunci când s-a anunțat câștigătorul de la categoria de plăcinte cu fructe și tarte, când avionul urma să decoleze cu Joe la bord sau când unchiul Grady Grisworld i-a declarat război veteranului decorat. Totul era magic și părea atât de real… Parcă o vedeam pe bunica mea în ochii personajului atât de curajos, cu argint în păr și aur în inimă. În ciuda înfățișării aspre și impunătoare, ochii sunt mereu blânzi și mângâietori, trădând iubire. Parcă te invită la noi năzdrăvănii la care nici măcar nu te-ai gândit vreodată. Îți învăluie inima în dragoste pentru o veșnicie, așa cum dovedește și Joe. După mulți ani de la ultima vacanță petrecută departe de Chicago, la bunica, simte nevoia să o revadă, la miezul nopții, de la geamul vagonului trenului care, în copilărie, îl ducea către noi aventuri, iar acum îl conduce la război. Bunica este întotdeauna persoana care ne acordă încredere și care ne oferă confirmarea că ceea ce facem e bine și că putem reuși orice. Ultimul pasaj al cărții este cel care m-a eliberat de lacrimi. Eram în același timp tristă că nepoții au crescut și că nu se mai puteau bucura de aventurile copilăriei, dar și bucuroasă că au avut parte de momente speciale alături de o persoană și mai specială.

Odată cu ultima propoziție: „I-am făcut cu mâna multă vreme după ce geamul vagonului s-a umplut de întuneric și s-a îndepărtat”, m-am trezit dintr-un vis minunat. Cred că și inima mea s-a umplut de tristețea că m-am întors, că mi-am luat la revedere de la noii mei prieteni și că m-am îndepărtat și eu de bunica de poveste, lăsând-o singură. Am simțit nevoia să merg la bunica, care mă aștepta în bucătărie, și să o îmbrățișez. Am realizat ce comoară neprețuită am alături, ce izvor nesecat de sfaturi, ce erou curajos. Bunica mi-a transformat copilăria într-o poveste în care totul e posibil atunci când visezi și nu renunți. Nu există cuvinte de mulțumire. În brațele sale mă simt mai în siguranță ca nicăieri, ferită de tot. Nu credeam că o singură îmbrățișare poate trezi atâtea sentimente. Nu am mai experimentat niciodată atâta emoție câtă mi-a oferit această carte și mă simțeam copleșită.

Imediat mi-am dat seama că este cartea mea preferată, am simțit că este despre mine. Experiența pe care mi-a oferit-o, lecția de viață la care am participat, era magică și de neprețuit. Și totul datorită unei mici cărți care încape cu ușurință în ghiozdanul alături de care fiecare copil ar trebui să pornească pe cel mai aventuros drum al vieții. Este o cărămidă care susține creativitatea și care ne poate schimba viața. Eu am ales ca una din viețile mele să fie această carte și cred că a fost o viață foarte reușită!