Cărți cu referire la Onești: ”O familie ca oricare alta”
În anul 1989 Viorica Moisil publică, prin editura Cartea Românească din București, volumul de memorii intitulat ”O familie ca oricare alta”, în care sunt prezentate o colecție de scrisori trimise între matematicianul Grigore Moisil (Grigri, cum se semna) și familia sa.
Trăirile cuplului Viorica – Grigore Moisil, cu zile vesele și triste, au fost descrise de Viorica Moisil în două romane autobiografice. Primul, cel pe care îl prezentăm aici, și al doilea, care a văzut luminile tiparului în 2002, numit ”A fost odată…Grigore Moisil”. Viorica era însă nu numai ”Dna Moisil”, era o personalitate ea însăși, care și-a pus toate calitățile personale în joc pentru a susține progresul soțului ei în cercetare și reputație științifică, chiar și după moartea lui prematură.
Grigore Moisil s-a născut la Tulcea, pe 10 ianuarie 1906. Este considerat întemeietorul informaticii în România, fiind cel care a promovat și susținut construirea primelor calculatoare românești. A fost membru al Academiei Române, al Academiei Italiene și al Institutului Internațional de Filosofie. În această perioadă, matematicianul a realizat studii de logică polivalentă și logică nuanțată care au contribuit la inventarea primelor calculatoare românești.
Astfel, încă de la acea vreme, Moisil a realizat valoarea informaticii, motiv pentru care a început să viziteze unitățile de învățământ pentru a explica noua știință. Pe măsură ce a organizat numeroase discursuri pe acest subiect, Moisil și-a dat seama că, pentru a convinge cât mai mulți tineri de importanța informaticii, toate unitățile de învățământ trebuie informatizate. Prin urmare, s-a dus la Ministerul Învățământului și a propus ca fiecare universitate din țară să aibă o catedră de informatică și ca principalele universități din țară să fondeze facultăți de informatică. În plus, pentru ca viitorii studenți să fie atrași de ideea de a studia informatică, Moisil a propus și înființarea unor licee de informatică. Prin aceste realizări, Moisil a format primele generații de informaticieni din România.
A publicat lucrări de o mare valoare, precum Logica nodală, în 1942, Introducere în algebră, în 1954, Circuite cu tranzistori, în 1962 și multe altele. Grigore Moisil a strălucit mai mult de trei decenii în lumea științifică.
A fost invitat le cele mai prestigioase catedre de matematică din lume să țină conferințe și în tot acest răstimp, inclusiv în perioada petrecută pe front, mobilizat sub arme, în calitate de ofițer de rezervă, a ținut legătura cu familia sa prin corespondență. Această carte cuprinde o perioadă de treizeci de ani, 1930-1962, Documentele ce compun acest volum există datorită grijii părinților lui, Constantin și Elena Moisil, care au păstrat cu multă afecțiune rândurile fiului și i-au răspuns cu regularitate și dragoste.
Pe aleasa inimii lui, Viorica (n.1913-d. 2010 ) a cunoscut-o la sfârșitul anului 1938 când a și cerut-o de soție. Grigore Moisil nu atrăgea prin frumusețe – știa că e urât și se autoironiza – ci prin sclipitoarea inteligență, prin umor, optimism și vervă. Veți descoperi în paginile publicate de aceasta, o mică parte din corespondența dintre ei, ce a totalizat 495 de scrisori, care constituie istoria iubirii lor fără margini ce i-a legat toată viața. O scrisoare scrisă de pe front din 3 octombrie 1939 și o alta scrisă după 15 ani de căsnicie, 22-23 decembrie, 1953, ne arată cât de legat era față de Viorica:
”Dragostea mea, minunea mea. nu mai sunt la Cernăuți. Aici nu am telefon, nici telegraf. …Te iubesc nespus de mult. Aș vrea să fii liniștită și veselă că te iubesc și că mă iubești. Minunea mea, eu acuma mai mult simt cât mi-ai făcut de bine, cât mă faci mereu fericit. Port mereu cu mine scrisorile tale. E ceva de la tine, care mă încălzește la suflet. Copilul meu, minunea mea, Tu. Trebuie să termin ca să pot trimite soldatul cu scrisoarea la gară. Îți spun încă o dată cât îmi ești de dragă. Și te sărut lung, lung de tot. Fetița mea, Tu.„ -Grigri-
”Doamnă mică, doamnă dragă,
Diseară sunt cincisprezece ani de când m-am îndrăgostit de tine; diseară sunt cincispezece ani de când sunt îndrăgostit de tine. Eu cred că tu știi că eu te iubesc și aș vrea să știu și eu că tu crezi că eu știu că tu mă iubești. Alambicatele mele gânduri și fraze, după ani și ani, tu știi că atunci când sunt făcute, sunt pentru oricine. Astea pentru tine. Târziu, seara târziu, după miezul nopții și după cincisprezece ani. Mai curios: după cincisprezece ani conjugali. Care, totuși, au fost cincisprezece ani de dragoste. Aș vrea, peste cincisprezece ani, să fim în stare să ne urăm alți cincisprezece ani. După, fără îndoială.
Diseară sunt cincisprezece ani de când m-am îndrăgostit de tine.„ -Grigri-
Povestea de iubire care a vut loc între Viorica și Grigore Moisil s-a întrerupt la 21 mai 1973, când savantul a murit la Ottawa, unde fusese invitat de matematicieni canadieni să susțină un ciclu de conferințe.
O mărturie vie, dincolo de opera sa, a rămas totuși posterității, deoarece liceul din Onești îi poartă numele. Acest fapt se definește printr-un profund omagiu adus marii personalități a României din domeniul matematicii și informaticii, care a trecut pragul liceului din Onești în anul 1969, când a înființat alături de elevi și profesori Societatea Științifică și Cultural-Artistică, marcând astfel creșterea standardelor înalte impuse în pregătirea elevilor.
