Poezie pentru suflet: ”Înhămată la visuri”
Începem săptămâna cu o poezie, căci ”este limbajul prin care omul își explorează propria sa uimire.”
”noi doi nu mai prindem întâlnirea de
peste 60 de ani dar nu pot trăi fără să-i simt pielea în memorie
ea are părul șatenroșucărămiziupal
își strecoară respirația printre undele de radio
unduiește în amenințarea iradierii finale
oră de oră anii se sfarmă
tălpile-i sunt obișnuite cu pietrișul tăios
dispare din viața mea
preferă să-mi rămână înhămată la visuri.”
(”Înhămată la visuri – Virgil Mihaiu)
