Cărți cu referire la Onești: „Casca de zbor”,de Rene Chambe

Dragi cititori, vă aducem în atenţie o nouă carte cu referire la Oneşti: romanul „Casca de zbor” de Rene Chambe.

„Cartea de faţă place fără rezerve. Pe lângă farmec nepieritor, cuvânt înflăcărat, gândire inteligentă, inimă generoasă se adaugă tot ce atrage pe cititor: călătorii, întreceri eroice, imaginea amestecului ce caractere şi limbaj, preocuparea pentru gravele probleme internaţionale, siguranţa sugestivă a scriitorului ancorat în experienţă, care a văzut, a trăit, a suferit şi uneori s-a delectat cu cele povestite.” (Prefaţatorul ediţiei din 1928, scriitorul Maurice Renard)

Autorul romanului de război „Casca de zbor” (spre amintire) este un francez, de carieră pilot militar, scriitor şi artist grafic, pe nume Rene Chambe, care în perioada 1916-1917, a luptat alături de soldaţii români  pe frontul din România. Acesta îşi descoperă vocaţia scrisului încă din primii ani ce au urmat întâiului război mondial şi publică romanul „Brăţara de abanos” în anul 1927.  A doua producţie literară a autorului, cu un cuprins cu preponderenţă militar şi aeronautic este romanul „Sous le casque de cuir” publicat în anul 1928 de Editura Baudiniere, un roman plin de adevăruri, roman de război aerian (întemeiat pe o experienţă de necontestat).  La noi este publicat de Editura Militară în anul 1980 şi apare sub titlul „Casca de zbor” şi un subtitlu scris chiar la ediţia originală franceză, în limba română: „Spre amintire”.

Înrolat în tinereţe ca ofiţer de cavalerie, Rene Chambe, trece în „arma de înaltă luptă” a Aeronauticii: aviaţia de vânătoare. A fost, în anii 1914-1918, atât pe frontul din Franţa cât şi pe cel din România. A trecut, în anii dintre cele două războaie mondiale, prin toată ierarhia Armatei Aerului (aeronautica militară franceză), intrând în al doilea conflict mondial cu funcţia de comandant al aeronauticii la Armata a VII-a franceză. Căpitanul Rene Chambe (generalul de mai târziu) a ajuns în România în vara anului 1916, înaintea generalului Henri Berthelot, cu misiunea de a face o recunoaştere a situaţiei de pe teren.

Este considerat pionierul aviaţiei de vânătoare franceze fiind cel care a organizat în 1916 şi condus (1916-1917) prima escadrilă românească de avioane de vânătoare N1 formată din soldaţi români, francezi, englezi şi ruşi. A trăit efectiv greul războiului dus de România în anii 1926 şi 1917. A ajuns să înţeleagă, aşa cum puţini străini au fost în stare, sufletul, zbuciumul, caracterele fundamentale ale poporului nostru. La încheierea războiului a trecut în rezervă, la dispoziţia statului major general al Armatei Aerului franceze. I s-au conferit, în lunga şi bogata carieră militară aeronautică, numeroase ordine şi medalii, începând cu aceea de „mare ofiţer” al Legiunii de onoare (franceze) şi altele, inclusiv româneşti.

În acest roman sunt descrise unele momente din acei ani ai războiului în care autorul, ofiţer de aeronautică, a participat la instruirea personalului navigant român, apoi a acţionat operaţional în escadrila N1 (Nieuport) a aviaţiei noastre, la Galaţi apoi la Răcăciuni şi la Borzeşti, în cadrul Grupului 1 Aeronautic afectat Armatei a II-a română. Răcăciunii, Oneştii şi Borzeştii, Târgu Ocna şi Oituzul, Adjudul şi Bîrladul, văile Trotuşului, Bistriţei şi Siretului, cu munţii şi dealurile, cu aşezările, cu oamenii – localnicii şi refugiaţii-, apar în descrieri amănunţite şi exacte, aşa cum le-a trăit autorul în realitate, „cot la cot” cu ostaşii armatei române în războiul pe care îl purtau. Descrierile locurilor, a evenimentelor, a exerciţiilor şi zborurilor de luptă din zona Oneştiului sunt concentrate între paginile 107-125, anticipate de ajungerea în ţinuturile Moldovei din prima parte a volumului.