,,Cartea pe care o iubesc”

Când Divinitatea a suflat graiul vieții în suflet, un imbold sacru a pus la încercare ființa umană să se joace de-a teatrul cu sfoara libertății. O singură regulă avea de respectat, și anume să nu fure, nici în glumă și nici involuntar, sfoara aproapelui, deoarece va condamna eul ambelor persoane. Astfel, incadescența din trup a luat naștere arzător, cu patos, iar ființa și-a dat frâul liber de a gândi ca și un tot unitar, ce creiona balanța rațiunii și-a dragostei. Nu mult timp această mentalitate avea să-și ducă traiul, pentru că ființa întâmpina o mare povară în a fi individualizată. Așa că s-a întocmit psihologia adelriană, ce promova relațiile interpersonale, un fel de hrană sufletească ce-i va stârni ființei apetitul pentru cunoașterea celui de-aproape.

O carte care ilustrează rețeta perfectă pentru acest antidot este ,,Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” clădită sub forma unui dialog socratic între un fillsof (Ichiro Kishimi) și un tânăr (Fumitake Koga). Probabil că ai căutat răspunsuri pentru întrebările adresate vidului, căci le credeai fără sens; probabil că atunci când încercai să-ți croșetezi viața, ațele erau prea întortocheate; probabil că te crezi neînțeles de cei din jur; probabil vrei să faci o schimbare, dar nu știi cum să începi. Crede-mă că această carte îți poate ameliora fiecare cicatrice cu un singur capitol, cu o singură pagină, cu un singur paragraf, chiar și cu un singur cuvânt. Însă ca să scapi din ghearele abisului, alocă-ți în fiecare zi, un ceas, de citit în care îți faci un ceai, o cafea, după bunul plac, ca să dai aroma acestei idile, adresată oamenilor neînțeleși, bolnavi, fără-un pic de speranță-n suflet. Și-ai să vezi cum medicamentul te va vindeca atât de miraculos încât vei crede că ai renăscut din propria ta cenușă.

Pe prima pagină, inclusiv pe copertă, un deliciu de sintaxe va da gust acestei lecturi palpitante, pentru că ea are la bază niște înșiruiri de întâmplări interesante, din care ai ce învăța. ,,Fii tu însuți! Nu-ți face griji cu privire la ce cred ceilalți despre tine, asta e problema lor, nu a ta.” este cel dintâi argument ce introduce cititorul în universul lecturii. De când l-am citit, am simțit o forță divină exercitată parcă de un necunoscut fantasmagoric. Este piesa lipsă din eu!, am zis. ,,Evoluția începe de la cunoașterea de sine. Prin lectură, pornim într-o călătorie înspre sine, pentru ca apoi să găsim starea de împăcare în echilibrul interior.” Dacă te lași purtat de valurile cuvintelor, ai să vezi cum această carte te va cizela preponderent, ca și individ, într-o societate… Îmi aduc aminte de un capitol în care tânărul îi povestise filosofului despre un prieten de-al lui, care prefera să se inhibe în loc să socializeze. Având în vedere că orice carte este concepută pe baza unui caracter cognitiv, am întâlnit si termenul de ,,etiologie”, care sugerează că o suferință își are originea dintr-o cauză, din trecut. Însă, în realitate, este vorba despre ademenirea victimei proprii într-o distopie creată cu scopul unei scuze… Acel prieten avea o scuză pentru izolarea sa: fusese dintotdeauna o fire introvertită. Dar el singur își formase o întreagă utopie, mai ales din simplul motiv că voia să se simtă unic. Cred că oricine vrea să fie mai presus de normalitate, pentru că pare de-a dreptul anost să te incadrezi conform unui șablon, însă, de fapt, o viață simplă ar putea fi mult mai benefică, dacă e să percepem psihologia adleriană. ,,Așadar, în psihologia adleriană, nu ne gândim la ,,cauzele”, ci, mai degrabă la ,,scopurile” din prezent”Top of Form

Consider că nu există un dușman mai presus decât propria persoană. Singuri ne inducem aceste idei, singuri ne lăsăm pradă hazardului. Însă mai consider că tot noi, putem fi îndeajuns de vrednici, încât să producem o schimbare. ,,Dacă te schimbi, cei din jur se vor schimba și ei(…) În loc să aștepți ca ceilalți să se schimbe sau ca situația sa se schimbe, fă dumneata primul pas.” Ceea ce admir enorm la cultura japoneză, este faptul că cetățenii sunt niște oameni educați și politicoși. Faptul că cei doi oameni se adresau între ei cu pronume personale de politețe, îmi propulsa o mare doză de serotonină. Respect foarte mult persoanele cu bune maniere și aspir să fiu si eu una ca ele. Odată ce ai început să conversezi cu un individ, și observi că este o persoană disciplinată, parcă îți este mai mare dragul. De aceea, indiferent de orice situație, fie ea bună sau rea, diplomația este cel mai puternic scut.

Revenind după ce am pus capăt acestei lungi paranteze, vreau să clarific importanța unei schimbări interioare. În primul rând vreau să îmi spun opinia cu privire la fenomenul acesta, și anume că diferă de la o ființă umană la alta, ținând cont că este cel mai probabil să aibă un caracter subiectiv. Așa că, indiferent de forța cărții exercitată asupra cititorului, ea poate lua o întorsătură mai ceva ca un boomerang. Ceea ce înseamnă că ființa umană este caracteristică liberului arbitru. Despre libertate este vorba în această carte, dacă e să luăm perspectiva mea ca și punct obiectiv: ,,Piatra nu are putere. Odată ce începe să se rostogolească nu se oprește atât timp cât acționează gravitația și inerția. Dar noi nu suntem pietre, suntem ființe capabile să ne opunem. Putem să ne oprim din rostogolire și să urcăm dealul.” Iar atunci când ești liber, dobândești o putere aprope inumană, fără orizonturi sau alte limite. Ea urcă și tot urcă până la infinit. Cam la acest fapt se rezumă capacitatea omului, el este mai presus de orice prin prisma gândirii sale absolute. Noi singuri avem dreptul să ne hipnotizăm, deoarece nimeni altcineva nu ne va diseca idealurile. ,,Te vei consuma , asemenea pietrei , până când totul se va netezi? Atunci când nu va rămâne decât o pietricică rotundă, acela va fi adevăratul eu? Nu merge așa.” Vorbele filosofului plantează sămânța în sufletul tânărului, dăruindu-i aripile edenului. Însă pentru a-ți da drumul în zborul vieții, vei avea nevoie de ajutorul celorlalți, de aceea ,,Nu trebuie să gândim: Ce îmi va da această persoană?, ci mai degrabă: Ce-i pot oferi eu acestei persoane?”. Ceea ce, la urmă, tu va trebui să-i răsplătești, așa că atâta timp cât îți zidești o mentalitate care coincide cu psihologia adleriană, totul va fi așa simplu, iar prin acea simplitate, de multe bunătăți vei avea parte. Bucuriile le identifici în lucrurile mici. Nu trebuie să ne complicăm existența, viața este acum, în prezent, fără trecut, fără viitor, așa cum susține și filosoful : ,,Putem trăi doar aici și acum. Viețile noastre există doar în momente. Adulții care nu știu acest lucru le impun vieți ,,liniare” celor tineri.”

Dar până la urmă, la ce se rezumă această carte? Ce înseamnă să ai curajul de a nu fi pe placul celorlalți? ,,Curajul de a fi fericit include și curajul de a fi antipatizat.” ,spune filosoful. Este foarte important să fii cumpătat și să ai grijă. Oamenii sunt invidioși, frustrați și parșivi, dar, ce ar fi dacă am începe să ne schimbăm? Întâi prin a nu da prea multă atenție părerilor celorlalți și după, prin a începe să devenim mai iubitori. Chiar și cu cei care ne-au făcut să suferim. Ei se hrănesc prin frământările noastre sufletești, așa că dacă am transmite bucurii și zâmbete chiar și lor, oare, ceva va avea să se întâmple? ,,Pentru ființa umană cea mai mare nefericire este să nu se iubească pe sine.” Poate că, dacă am începe să ne iubim mai întâi pe NOI, sau măcar să fim mai darnici cu persoana noastră, după dragostea față de cei din jur va prinde viu grai de asemenea. Nu promovez egoismul, dar, dacă nu avem încredere în noi, atunci cine o să mai aibă?

,,Trăiește-ți propria viață, nu pe-a altora. Nu-ți trăi viața în funcție de valorile celorlalți.” Bucură-te! Bucură-te de fiecare clipă, dar întâi și întâi, IUBEȘTE! Nu permite suferința să te acapareze, mai degrabă zâmbește-i, ca și cum ai uda o floare pe cale să se ofilească întru totul.