Cărţi cu referire la Oneşti – ”Ascultând chemarea (amintiri din primul război mondial)”, scrisă de general-maior în rezervă Polihron Dumitrescu
Amintirile din volumul „Ascultând chemarea” au fost publicate de Editura Militară în anul 1968, într-un număr de 126 de pagini şi o anexă ce conţine harta cu drumul de luptă al Regimentului I Vânători în timpul campaniilor Armatei române din anii 1916-1917, unde este evidenţiat în strategia luptelor din zonă şi Oneştiul.
Firul cronologic al evenimentelor ne înfăţişează imagini veridice ale câmpului de luptă, fapte autentice, inedite, aşa cum autorul le-a trăit şi le-a simţit la vremea respectivă, aflat în vâltoarea luptelor la Cerna, în defileul Jiului, la Olt, şi de-a lungul retragerii în Moldova, iar apoi în timpul marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
Autorul începe derularea evenimentelor retrăind momentele prin care a trecut începând cu luna august 1916, pe când avea gradul de locotenent şi se afla la Şcoala militară de ofiţeri din Craiova. Luptele din zona văii Cernei din august 1916, continuă cu cele de-a lungul văii Jiului în luna septembrie a aceluiaşi an când se demonstrează importanţa deosebită a surprinderii inamicului în luptă, ceea ce a dus la un succes în lupta din Valea Jiului şi mai apoi în vara anului 1917, la Oituz.
Autorul aduce în paginile sale de memorii de război contribuţia majoră a maiorului Petre Cănciulescu, prin Preluarea detaşamentului de luptă în vederea atacului pentru cucerirea muntelui Oboroca(1547m) în septembrie 1916. Detaşamentul, format din Batalionul 1 Vânători, Batalionul 3 din Regimentul 43 Infanterie şi Batalionul 1 din Regimentul 18 Gorj, a reuşit în mai puţin de patru ore să cucerească Muntele Oboroca. În urma acestei fapte a fost propus pentru decorare cu Ordinul Mihai Viteazul la 11 septembrie 1916.
La 10 iunie 1917 Petre Cănciulescu trece în rezervă, pentru ca la 13 iulie 1917 să fie aruncat în luptă în bătălia de la Mărăşeşti. La 28 iulie e trimis la Mănăstirea Caşin, fiind la dispoziţia Diviziei a 8-a, iar de aici e trimis la 29 iulie la Grozeşti (Oituz) la Divizia a 6-a, al cărei front fusese rupt de inamic. După un marş de douăzeci de ore, regimentul intră direct în luptă, fără a se odihni, opreşte inamicul, reţine trupele române care fugeau panicate şi până la 7 august 1917 stabileşte un nou front, care rezistă presiunii adversarului.
Începând cu pagina 128, toată această desfăşurare de lupte din zona Oituz-Mănăstirea Caşin-Oneşti, este descrisă de autor, ca participant alături de locotenent-colonelul Cănciulescu şi a maiorului Bălănescu Petre. ” În valea Oituzului, dinspre Grozeşti, se auzea din ce în ce mai distinct bombardament de artilerie. Rog pe locotenent-colonelul Cănciulescu să-mi permită a-l însoţi şi eu. Aprobă. Cei 15 km până la Oneşti i-am parcurs numai la trap şi la galop. La marginea Oneştilor, într-un automobil, acelaşi maior de stat major venea grabnic să ne întâmpine…Obosiţi peste măsură şi cu caii transpiraţi din cauza celor 15 km de trap şi de galop, între Mănăstirea Caşin şi Oneşti, ajungem în fine la Corpul 4 armată”.
În paginile de final ale cărţii este descrisă lupta de la Oituz, unde i s-a spus răspicat duşmanului: „Pe aici nu se trece!”
