Poezie pentru suflet: ”La Elena” de E. A. Poe

Vă invităm să îl descoperiți pe E. A. Poe, al cărui destin literar stă sub semnul poeziei. A debutat la optsprezece ani cu versuri și s-a stins ca poet în al patruzecilea an de viață. Într-o scrisoare din 1829, Poe se declara ”irevocabil poet”, repetând, șaisprezece ani mai târziu, această profesiune de credință: ”Pentru mine poezia n-a fost un scop, ci o pasiune.”

Poezia de astăzi este ”La Elena”, tradusă în românește de Nichita Stănescu.

 

”Elena, chipul tău îmi pare

Frumos cum parfumatul val

Sau arca niceeană care

Drumețul ostenit și pal

Îl lunecă spre țărm natal.

 

Deprins cu mările pustii,

Aflai uitatele arome

Când, umbră calmă, te privii;

Lumina greacă străluci,

Mărirea vechii Rome.

 

Și iată: în acel privaz

Cioplită-n piatră albă ești,

Cu lampa-n mână, de topaz,

O, Psyche! Cristalin privești

Din văi Cerești…”